Adapostul unui suflet

mda...sclipesc peretii de ceata, de frig
si licare pacea pe langa felinare
gandesc domol,
ma misc usor,
ma retrag in odaie si provoc o scanteie
creatoare de iubire si de soare.

cuvant mai rar
si gand mai pur
ma imbraca-n armura
divina
si asa,
protejat de iubire in intimitatea mea
incep sa vibrez,
imi vine sa plang...

Dual dual...

Cand sufletu-mi saruta mintea
ma imbunez,
ma regasesc, uman...

confuzia e rapa
dintre suflet si minte
dintre sunet pur si zgomot
dintre creatie si imitatie
dintre irepetabil si automatism.

dual, dual... cantec amar!
te-as vinde acum
pe-un sunet de cristal
mai dulce, mai clar...

Mister de decembrie

La sfarsit de decembrie cerurile se deschid
ca niste porti
sprijinite de coloane de argint.
se aude glorie si slava,
si de sus pica viata cristalina,
fulguind...

dar pentru mine,
decembrie in treacat,
cerul n-a deschis vreo poarta,
a descoperit oglinzi -
adevarul m-a cuprins...

ingeri, slava, prospetime
ma renasc,
ma recreez prin Tine.

Merry Christmas! :)

Visul pastorului

Merg pe pajisiti reci
inaltate de munti -
mersul meu fraged, descult,
ma poarta spre alte meleaguri
mai nalte...
mai reci
mai aproape de soare.

imi privesc talpile,
imi privesc mainile
si mi le simt aceleasi cu ochii...

toate ma cheama spre Tine
si-n toate Ti-ai pus cuvantul
si iubirea...

o clipa de-ar lipsi iubirea
as ingheta pe aste creste
descult cum sunt...
cu mersul fraged
neclintit de vant...

si merg descult pe drumul alb
lasand in urma umbra-mi subtirica.
la fiecare pas marunt
ma simt ca o furnica
ce cara in spinare
bucati de adevar,
extaziante, hranitoare...

Fuga

Obosit
de-atata frig urban
ma reduc la tacere
si fug...
evadez in haina de pastor
si fug prin albul padurii...

frigul urban e rece
frigul silvestru e cald si hranitor
soarele iernii imi infige ace in piele
amortindu-ma ametitor...

iarna salbatica ma anima,
iarna orasului ma deprima.

Revin in haina de pastor.

O poezie inspirata dintr-o discutie cu "nenea Iancu"



Menuete celebre - Boccherini

Asculta mai multe audio diverse

La umbra focului

Leagan dulce cantec,
al lumanarii joc
iti smulge tacut un zambet
impachetat in foc.

Lacrima dulce de ceara
se intareste-n umbra, timid -
ingheata amorul
de singur, de frig.

Departe de lumina
nimic nu e limpede
nimic nu e fluid...

Visitors from Heaven

Pastorul

Singur, pastor
calatoresc pe pajisiti inalte
deasupra apelor
deasupra norilor...

singur pastor
m-antind cat o turma de oi
inaripate
spre nemarginire.

ma-ntind cat fuge vantul
si cantul de fluier
ce naste din mine
crescand apoi in firul ierbii
si-n pietre...

pastor iubitor,
prezent in viata,
sunt raul propriului meu izvor
si susur,
si curg,
atotiubitor...

Somn

Un alt moment muzical
s-a prefacut in vis
departat de real...

un moment muzical
nascut din zgomot de fond
m-a purtat spre somn.

o leghe de versuri
cuprinsa intr-o secunda de somn,
o viata eterna
traita timp de un vis
ascunsa intr-un surd ecou...

Romantica

Concertul culorilor din noaptea asta
cu dragoste
a inceput prin preludiul albastru
al notelor de lumina
acordate in ochii tai...

apoi soaptele,

si cel mai rafinat moment muzical,

tacerea, asculatata de-amandoi.

Spiritul lui Decembrie

Eleganta iernii
reflecta poate cel mai bine
misterele Universului,
aici, pe Pamant.

eleganta fulgului de nea,
a campiilor pustii sub a caror patura rece
mocnesc mici galaxii vegetale

sau...
eleganta cantecului de om
ce se pierde intr-un vast ecou
rece, absolut.

Ger metamorfic

Poposind in mine,
frigul de afara
a venit nu ca sa ma-nghete,
nu ca sa ma-nghete...

Surprinzator de tacut
si intr-un fel nestiut
imi cristalizeaa gandurile
si simtirea...

Infloresc ascuns si rece
cu o eleganta pura,
muzicala...

Anotimpurile - Vivaldi - Concerto 4 - Iarna - Largo(11)

Asculta mai multe audio diverse

Cadou de decembrie

Privirea unui pescarus,
o floare de verbina,
si-un fulg alb de nea
au redefinit frumosul,
pentru mine...

Atat de simplu...
frumosul poate demasca orice mister
daca-l transcendem.

CHOPIN - Vals nr 7 in Do# minor

Asculta mai multe audio diverse

Pescarusii - prietenii ce nu-i pot numara pe degete.

Saptamana asta am descoperit noi prieteni. Dovada ca orice ce ceri ti se va da... eu am primit pescarusi(pentru ca imi doream un stooooolllll)

Cu ceva vreme in urma, am vrut sa raman la facultate la Constanta doar pentru pescarusi si pentru mare, dar m-am gandit mai mult la posibilitatile de studiu si mi-am retras dosarul intorcandu-ma la Bucuresti.

Aici, o persoana deosebita (putin spus deosebita) mi-a readus aminte de pescarusi iarna trecuta si eu am ramas de atunci cu gandul ca vreau sa comunic intr-un fel cu ei. Nu am putut sa fac asta pe Dambovita bucuresteana, insa, o coincidenta mi i-a adus la geam si un impuls ciudat m-a determinat sa le arunc niste bucatele de paine in aer. Ei le prindeau rand pe rand, nu lasau nimic sa cada si se tot strangea un stol in fata geamului meu de la camin invartindu-se in cerc.

Nu cred ca am vazut ceva mai frumos in ultimele luni decat privirea calda si euforica a unui pescarus care face prcatic o pauza de zbor in fata geamului meu asteptand sa ii arunc ceva de mancare. Si cel mai tare e sa faci toata treaba asta pe o muzica dinamica, practic ai sa zbori cu ei... (nu am cum sa cad de pe geam de la atata entuziasm pentru ca e foarte inalt)

Ca dovada... am niste poze:

Si povestea continua zilniiiiiiiiic!!!! Sunt un om fericit:))

Gheata care ma dezgheata.

Luna noua in decembrie,
cand,
copacii glazurati in gheata
trosnesc cristalin in vant.

Al apei cant
de picuri
si de gheata
loveste sfant timpanul inghetat
si mi-l dezgheata bland.

Focul viu din mine
arde parca mai puternic
si-l ascult,
si-l ascult...

E de fapt, ecoul cald
al frigului de-afara,
un viscol
convertit in cantec bland,
si pur si sfant...

Sub al carui tril -
cristalizeaza
florile din alta viata
furisata pe Pamant.

Secretul copacului batran...

Multe crengi mi-au cazut,
pana cand,
am invatat sa dansez gratios in vant...

si-am plans -
si-acum... rad!

David Garrett - The Flight of the Bumble Bee (''Virtuoso'' 2007)

Asculta mai multe audio diverse

Printre toti si toate...

Parasit de sentimente impartasite,
simt ca renasc in singuratate,
intr-o formula noua,
intr-o ordine noua,
egocentrista,
care duce deci spre centru,
spre echilibru,
spre abundenta interioara - ascunsa...

Poate ca asta e scopul
culmilor tristetii,
culmii dorului
si altor culmi
legate de-ndurare.
toate duc catre o pretioasa interiorizare
pe care daca o ratezi
ramai batut de vanturi
pe culme, dezvelit.

Renascand in singuratate,
regasesc secretele vietii,
infloresc a doua oara
cu miresme mai tari - mature, coapte...

Acum pot zbura din nimfa
intr-un dans aparte
si pot sa strig oricui:
cunoaste-te, iubeste-te,
si-apoi mergi sigur mai departe!

Caci ai devenit un bob de grau
ce-ancoltit pe stanca
crescand din tot ce Dumnezeu i-a pus
in sine.
si singur s-andreptat spre roua
spre aer si lumina...
si-acum... ancorat domol in stanca
nimic nu-l mai darama...

Armonie - meditatie

Ma recunosc in plan spiritual

ma reinnoiesc in plan informational

ma reorganizez in plan energetic

ma reordonez in plan fizic

ma recreez total

dupa chipul si asemanarea Sa.

Totul, fara vreun efort mental...

Lux aeterna

Cete de ingeri vin calarind inorogi
iar tropotele lor zburatoare
rasuna subtil printre noi.
Notele lor salvatoare raspandesc lumina
ca un val.
-
Ca un scut,
inainteaza frumusetea divina si adevarul vindecator
dragostea, armonia se inalta din intentia lor
si abunda Pamantul
scuturandu-l de trecut si de viitor
renascand in prezent,
mai aproape de un nou adevar.

Amintiri din vis

Ca intr-un vis
ma scol si calc pe niste pietre vii,
plutitoare.

Imbracat in alb stralucitor
merg pe poteca ce pluteste spre vid
si imi dispar pietrele de sub picioare.
Acum merg in vid
si n-am unde sa pic.

Trec mai departe de stele
mai departe de haosul stiut
si tot ce e... nu mai are corespondent vreun cuvant
dar seamana cu muzica, cu poezia, cu ingerii,
cu un fulg cristalizat de nea,
as spune...
cristalizat mai mult in linii curbe.

Sinestezia singuratatii

Singur, ud, nud, frig...
astept sa cada peste mine o soapta calda
ca un portocaliu rasarit...

sa ma imbrace o privire,
sa ma simt privit...

sa ma protejeze un gest mic.

In ploaie, cerul sopteste,
fulgerul ma face sa ma simt privit,

dar tot sunt singur-nud, ud si mie- frig.

Ruga

Ca un picur de ceara limpede,
fierbinte -
curge cuvantul din mine,
cu foc...

Cuvinte in flacari trimise sa-mi aduca lumina
zboara concentric sub forma de gand creator
in intunericul rece si fad...

Emotia e mare!
e frig, e cald, sunt amortit si usor
e-un fel de extaz ce pare haotic,
dar nu-i...
e doar armonios si ager,
scurt ca o scanteie.
acum este, acum nu-i!

Un vortex de ceva frumos
ma soarbe spre centru
lasandu-ma liber total,
iar ruga se termina printr-o implozie
ce rasuna in maretul Altar.

Stau pe pamant si ma rog -
Universul asculta
si imi trimite raspunsuri
pe un alb inorog.

Existenta

Departe de orice gand,
departe de orice stare
exist intiparit esential
ca un punct flexibil, imaterial
in Opera Sa.
-
Si ma recreez
clipa de clipa,
in ritm sincron cu Univers.

Seceta, peisaj urban...

peisaj urban...

suflete despuiate, sarace...expuse,
corpuri ascunse,
ganduri mixate,
individualitati aparante,
un joc nebun in mijlocul cetei
coborata din cer, invizibil...
lumina electrica...

caminele se usuca,
ardem de vii pe vremuri de pace
si inflorim pe vremuri de razboi,
suntem ridicoli.
hai sa ne-mbracam sufletele-napoi!

Nocturna

Privesc padurea spre sfarsit de noiembrie, cand
ceata imi ascunde luna,
invitandu-ma astfel s-o caut,
sa o cer,
sa o cunosc,
sa o recreez in mine
caci este...
dar nu o mai vad!

Credinta ca este...
ma lasa insa sa o port in ochi...

Padurea canta teluric, lemnos
iar ceata isi intinde vocea-i aproape ireala
in valuri spirale
ce se invart ispititor...

In bezna asta rece
apare ca o pata glaciala, luna
intr-un tablou expus pe o sonata calda, inceata,
cantata de padure si de ceata
pe note nascocite
de vantul dirijor.

Din cand in cand se mai aude un mugure de viata
ce da culoare noptii reci -
o bufnita pufoasa
sopteste despre veci...

Balena Universus Hominis

Trimis de departe,
un gand zambitor
ma strabate acum!

Stele nasc in mine fierbinti si agitate
de un foc creator.
renasc clipa de clipa
inghet, ma sublim
si pulsez vital!

Imi traduc dragostea prin pofta de viata
ce curge muzical intr-o cascada
si netezeste un munte tacut
fiind mai puternica decat o gaura neagra!

Imi simt inima fierbinte si rece
strapunsa si protejata de acelasi haotic extaz,
controlat de un foc creator
nascut intr-un ghetar proaspat si azi!

Sunt armonia unui cant de balena albastra
ce zboara fluid,
nestingherit prin vastul ocean.

Soapte de inger imi par sa ma-nvete ca...
eu, omul,
sunt o picatura
ce ascunde intregul ocean.

AGNUS DEI

DIVIN...

Va recomand o terapie pe care eu am incercat-o si m-a ajutat foarte mult chiar si atunci cand credeam ca am de toate si nu imi mai trebuie nimic, tot am primit ceva nou, un surplus de energie. In functie de ceea ce va place mai mult, teatrul, opera, muzica simfonica, opereta...alegeti sa va duceti la un spectacol de gen fara sa stiti deloc programul. Va asezati frumusel pe scaun si asteptati sa inceapa.

Este un exercitiu sanatos pentru creierul nostru care are nevoie de noutate, de spontaneitate. Si daca vreti ca noutatea sa fie si mai mare alegeti genul pe care in mod normal nu l-ati alege..adica teatru in loc de opereta sau fugiti la ateneu...sau mergeti la alta pe fiecare saptamana. Cu atat mai bine cu cat nu recunoasteti deloc piesa, desi asta se intampla mai rar pentru ca in general sunt reprezentatii destul de cunscute.

Eu saptamana asta am nimerit la ateneu un Recviem pe care nu il mai ascultasem niciodata si din care o sa postez aici doar o parte. (compozitor: Camille Saint-Saens)

Luna de zi

La inceput de noiembrie,
vad luna crescand
odata cu somnul padurii
ce o poarta spre iarna.

Pe cerul albastru senin,
canta timida,
iar soarele canta energic
intr-un vartej zgomotos
de note curate.

Luna face ziua mai calda
si-i pastreaza misterul -
zambind catre soare.

Ziua, luna canta un lied,
Noaptea sopteste versuri,
iar cand nu e...
alearga desculta prin visele tale.

Tratat interior

Imi cuceream taramurile de dinapoi si dinainte
cu ganduri scurse, fapte iluzorii,
iar toate astea-s arme stranse
sub a ignorantei glorii.


Cu-n strop de constienta pura,
asta daca nu e pleonasm,
indraznesc sa strig cuvantul pace
iar gloria, razboiul, arma si dorinta
pier de bunavoie.
Acum, sufletului ma voi preda curat
si iubitor...
cu sete si cu armonie!

Memorii de la 17 ani...

Am ajuns sa cautam iubirea in carti, in filme...
am ajuns sa ne deschidem in fata unui computer
avem o relatie intima cu gadget-urile noastre
si purtam mai relaxati discutii la telefon...

amortim...
si ne place pentru ca e comod.
alergam pe benzi de supermarket
in acelasi peisaj de camera, monoton...

privim ochi mai rar,
ascultam voci mai rar,
simtim atingeri mai rar...

ne facem igiena doar la exterior
si ne cumparam haine care ne fac mai frumosi.

si cand nu te astepti intervine dragostea
care nu mai e ca cea din carti,
iar normalitatea rasare in viata ta.
insa cei reci te condamna...
te acuza...
te fac orb doar pentru ca ei nu pot sa vada viata
cu ochi ca ai tai.

ei sunt acolo, tu esti aici
pari desprins.

pari desprins pentru ca traiesti sus,
traiesti acolo unde putine lucruri rele te mai pot atinge...

Alt vis...alt adevar.

Singurul lucru pentru care accept faptul ca sunt putin idiot...este faptul ca traiesc intr-o gradina plina cu fructe dulci si hranitoare iar eu mor de foame crezand ca nu sunt comestibile. Am incredere mai mare in frunze sau in pietre...

Si sunt ferm convins ca fructele astea sunt necomestibile...



Are o logica interna...dar poate cineva cu un univers asemanator empatizeaza cu problema.

Zborul

Omul sensibil vede o pasare si in el se naste muzica si dansul, zborul...
Omul sentimentalist observa pasarea si eleganta ei, in timp ce asculta muzica.


Serghei Prokofiev - ''The Montagues and Capulets''
Asculta mai multe audio diverse

Omul copt...vede pasarea la fel de limpede si de frumos si cand e vesel si cand e trist.

O melodie buna pentru un zbor interior :X...

Grila pentru toti trei...

iubire cauzata de magnetism,
iubire datorata presiunii,
iubire care naste libertate in centrul unui nucleu...

tu cum ibesti?


Chopin-Pianoconcerto-1 in F Minor Op.21( Larghetto )
Asculta mai multe audio diverse

An artist's autumn day...

Summer day...

Mazzy Star - Happy
Asculta mai multe audio diverse

Arta

Arta adevarata este o expresie rafinata a realitatii, nu este fantezie, insa artistul este atat de profund apropiat de vastul realitatii incat celor departati, opera lui le pare doar o fantezie, un miraj nascocit din alte lumi.



Tudor Gheorghe - In fiecare zi
Asculta mai multe audio diverse


Pink Floyd - The Great Gig in the Sky
Asculta mai multe audio diverse

Prezentul...

Calea catre dumnezeire este prezentul,
Adevarul este acum...


J.S. Bach - Suita no. 1 pentru violoncel
Asculta mai multe audio diverse

Pansament pt suflet...

Plictiseala este un bilet nepretuit catre autocunoastere,
Catre expresia individualitatii.
Odata folosit, nu mai e.

Be Happy

Turcoaz

Pe un palc de iarba, la apus,
sta cerul de ziua dormind
intre aripi de fluturi timizi.

Un fluture isi lasa aripile-ncet in jos
destainuind tacerea si iubirea.

Pentru o clipa m-am trezit,
cerul s-a deschis in mine
catre infinit.

Muzica

Poetii sunt un alt fel de muzicieni...

Primul vis de octombrie

Din cand in cand
simt ca ma sufoc
sub presiunea corsetului de partituri.

Ma strange puternic
de jur imprejur si-mi spune sa cant
dar eu... nu cant.

Imi cant muzica doar in somn
si din cand in cand
ma mai trezesc sa scriu timid cate un vers
in loc sa cant
sau sa dansez...

Clapele imi sunt doar taste
notele imi sunt cuvinte
muzica mi-e poezie
eu sunt eu
si tot eu sunt...

Toamna

Dupa ultimul fulger de vara,
se aude primul pas de toamna
coborand din cer...

vara a uitat in toamna
un tunet stingher...

Ati observat ca toamna nu fulgera, doar furtunile de vara si primavara tarzie au fulgere si tunete. Dupa mine, ultima furutuna de vara...a marcat coborarea toamnei pe pamant prin ultimul fulger. Fulgerul a fost inca in vara, dar dupa ultimul fulger toamna a si venit, asa ca, tunetul lui a intrat in toamna.

Poezia in viziunea mea actuala...

Atata vreme cat acest cantec al vietii ,poezia,
are un scop pamantesc (cu snesul de hedonist),
el va inceta sa existe.
Poezia exista daca transcende
chiar daca nu vobeste despre transcendere
caci ea nu este o strategie,
este o stare
care te ajuta sa treci dincolo de limita cunoasterii perceptibile,
dincolo de subtil.

Poezia este o expresie intuitiva a incognoscibilului...


Oamenii sunt atat de nefericiti pentru ca au uitat sa se rasfete gratuit. Au impresia ca totul se plateste. Atat de hipnotizati sunt de sistem incat atunci cand se simt bine gratuit refuza fericirea, isi neaga simturile si revin in banal. De ce? Se tem ca trebuie platit, se tem ca o sa raspunda candva pentru secundele acelea. De unde prostia asta? S-a format un reflex, un instinct corupt care te-a invatat ca feircirea e scumpa... Tocmai din cauza asta oamenii nu se mai pot bucura de o frunza, de un copac, de un nor, de ploaie sau...cel mai bun exemplu, de o floare. Pana si florile au ajuns sa plateasca pretul fericirii noastre. Il platesc ele atunci cand le rupem si il mai platim si noi atunci cand le cumparam. O floare oferita ii mai face pe unii fericiti, dar o floare crescuta pe marginea drumului si-a pierdut valoarea pentru ca nu se poate cumpara, pentru ca este gratis, pentru ca iese din sitem, nu trebuie sa oferi nimic ca sa te bucuri de ea...insa oamenii nu isi dau seama ca ceea ce oferi de fapt este chiar fericirea. Cu cat te bucuri mai mult cu atat platesti naturii mai mult. Cu cat o iubesti mai mult, cu atat ii daruiesti mai mult...unde e logica? Economic vorbind, nu e.

Oamenii au uitat de poezie, de cantec, de romantism... Nu mai sunt cele autentice, toate au in spate ceva corupt. Putini mai sunt cei care le simt autentic.

Septembrie frig

Dimineata de septembrie - frig...
ploua afara,
ploua in casa,
ploua in mine, monoton...

Inima se-ascunde in mine
ca mine in plapumi,
si-mi bate in ritmul picurilor
zdrobiti de geam indragostiti.

pic pic pic,
in ritm de vals
tac tac tac
in stil de jazz...

pic loveste tabla indoita
tac danseaza intre doi de pic.

pic si tac,
pic si tac
si ma ridic
mai indragostit de fiecare pic
ce danseaza singur in mine
linistit,
singur sub plapumi,
singur, septembrie si frig...


scrisa in dimineata asta friguroasa de septembrie, ascuns in casa de o ploaie rece si mocaneasca... Am furat melodia de la Alexa de pe blog :D

http://paperplanes-paperplanes.blogspot.com/



Janis Joplin - ''Little girl blue''
Asculta mai multe audio diverse

Adam

Imi dezbrac instinctele in fata mea
si le-ncalzesc la rasarit.

Privesc catre soare
ca un copil
ce nu stie inca cuvantul soare,
privesc inocent si pur
ca pentru prima data-n viata
cand tot ce e nou pare o minune,
cand stii doar sa existi...

Mi-am dezbracat instinctele la rasarit
privind spre mine si spre soare
si m-am incalzit...

Acum cand sunt gol
lumina ma atinge si o simt
dar cand aveam haine -
erau reci si mi-era frig.

Fata mi-era palida de-atatea masti,
inghetate de frica si de frig...

M-am lepadat de cuvinte
m-am dezbracat de pareri
si am ramas gol pusca
dezbracat sub soare
intr-o lume atat de rece...

sunt gol... si doar lumina
ma-nveleste intim
cu o mantie
si-un zambet pur.

Adancuri luminoase

venind din adancul sufletului
dragostea mea pentru existenta
este luminoasa...

de ce oare omenii spun ca
adancurile sunt insa-ntunecate
daca in ele zac adevaruri luminoase?

nu cumva in mintea noastra
sta de straja intunericul frustrat
si complexat?

De ce nu stie omul matur
cat de luminate ii sunt adancurile?
unde se pierde pe drum?
chiar crede ca-l va ajuta lumanarea de la capatai?

Adu-ti inaltele adancuri in viata...
coborand in sus pe culmile tale
si nu te sfii daca vor rade de tine
cei ce urca aici rostogolindu-se apoi la vale.

ultima strofa: te dezvolti in toate directiile daca alegi sa cauti adevarul, te dezvolti pe verticala si in sus si in jos, avand un drum luminat.

Sau unii, se dezvolta doar in plan material(aici) si pe plan spiritual se duc la vale.

Orb religios

Daca oamenii nu ar mai avea
ochii picurati cu ceara...

si cu ochii-nchisi
si cu ei deschisi

L-ar vedea pe Dumnezeu
zambindu-le cu drag in fata.

Asadar...

Da-ti ceara jos din ochi arzand-o
si vei vedea lumina.
si de-ai sa crezi in asta fapta
doar ai s-o vezi, n-o sa te arda.

Si da-o jos topita cu dragoste inflacarata
si nu lasa sa curga sange sau lacrimi
lasa daca vrei...
cativa picuri de arta...

pentru ochii flamanzi,
ai semenilor tai.

Ideea e ca Divinitatea nu sta intr-un ritual sau o lumanare, sau o icoana. Ele sunt bune uneori dar nu reprezinta Divinitatatea ca atare.
Un act divin nu se repeta, cum nici acelasi cantec nu se repeta, nu e niciodata la fel, il poti asculta o singura data.

Divinitatea e sponatana, e vesela, e vie, e muzica, e cantec, poezie, forma, culoare, sentiment, vibratie....intamplare, existenta...prezent. E peste tot...dar nu doar restransa la spatiul bisericesc sau crestin, budist, mahomedan etc. E Universala, e peste tot.
Nu va blocati in automatisme...dezghetati-va mintea si sufletul, deveniti fluizi, animati, pozitivi cat e cu putiinta si incercati sa propagati binele in starea lui naturala. Asa cum vine, atunci cand trebuie. Nu incerca sa faci un bine doar pentru ca e frumos, fa-l doar daca trebuie.

Nu trai doar cu ritualuri caci sunt PLICTISITOARE pentru divinitate. Divinitatea iubeste individualitatea, actul unic, actul spontan, rapid si frumos.
Nu te retrage definitiv din ritualuri, ele sunt bune insa...repet! Nu trai doar cu ritualuri, rugaciuni,, etc. Iar cand faci un ritual, fa-l ca si cum l-ai face pentru prima data, ca si cum nu ai stii nimic despre el. Nu incerca sa il faci identic cu cel dinainte, caci nu va fi posibil, insusi tu esti deja schimbat, nu ai cum sa te mai repeti nici macar pe tine. Nu te limita sa cauti divinitatea doar printru-n ritual sau loc consacrat. Vine oriunde ca te iubeste :P. Si mai ales....vine oricand atata vreme cat crezi si esti plin de iubire.

Si cel mai important... nu varsati sange pentru religie, sau nu produceti suferinta doar pentru ca voi sunteti siguri ca ceea ce ati invatat este corect. Nici nu credeti, nici nu ati vazut... dar sunteti siguri ca , Crestinismul este varianta buna. Sau sunteti siguri ca un om trebuie sa moara pentru ca este un criminal sau violator. De unde pana unde? Si daca.. unul e criminal, de ce credeti ca unii oameni ar produce suferinta si familiei lui? De unde pana unde? Pentru Dumnezeu? nu cred ca poti ucide pentru legile Lui Dumnezeu. E o contradictie majora aici...
Mergi doar cu Dumnezeu inainte...si nu vei avea ocazia sa ai langa tine astfel de oameni sau de contexte. Daca toti ar face asta...

Vantul pe lac...

Locuind pe-o margine de apa
plopul alb sta inclinat
catre salcia pletoasa,
de pe lac.

Ii trimite frunze scrise
cu a timpului cerneala,
picurandu-le pe apa -
plutitoare...

Dar salcia mai gratiosa
isi varsa podoaba deasa
in apa rece si grea -
unduiri de catifea.

Confesiune

E ora cinci si jumatate..
imi pleaca trenul
catre impacare.
usor...usor, gara se ascunde-n ceata
si nu nu mia vad de unde am plecat.

vagonul e aproape gol
e pustiit...
ma uit pe geam peste campii
ce pudice se-ascund in ceata...

nici nu ma vad miscand
dar simt zgomotul de sub roti,
si-am impresia ca sinele se tin
de glume-mpiedicate.

nu stiu unde merg,
nu stiu pana unde am platit...
am cumparat un bilet
cu gandul ca plec
sa-mi duc gandul departe...

si iata c-am plecat.
suntem acum in tren si eu
si gandul acesta -

lui, nu i-am cumparat bilet
cu gandul ca-l va prinde nasul
si-l va pune sa coboare-n alta parte...


butterfly mornings
Asculta mai multe audio muzica

Dorm in padure...

dorm in padure.
mai trece peste mine o seara de toamna
blanda si rece...

dorm in padure,
in sat cainii latra tare
dar eu aud doar soapte...

dorm in padure pe inserate -
- un apus cald se topeste departe...

dorm pe pamantul moale si rece
dorm in brate de inger
dorm in iubire si pace
si nimic nu-mi pare melancolic sau rece...

iubesc, iubesc...iubesc
padurea asta umeda si rece
caci la randu-i...
cu iubire sufeltul mi-l incalzeste.


Sigur Rós - All Alright
Asculta mai multe audio muzica

Nu am scris niciodata cu lacrimi

Am scris despre credinta
Dar nu am scris niciodata cu lacrimi,

Am scris...
Fara sa imi tocesc coatele pe scripturi,

Am preferat sa imi mangai ochii pe cer
cerandu-i aghiasma cand ploua,

Sa-mi vindec ranile cu flori si roua,

Sa-mi invalui oful in mister,

Si sa-mi dezleg efemerul din gand.

Natura m-a invatat
sa-mi alung nefirescul din drum;

Si mi-a invaluit in pace
trupul, sufletul si mintea
fara sa caut vreun altar zidit de om...

Ce aflasem eu de fapt?

Alatar e fiecare om
cladit cu dragoste de Dumnezeu...

Mareata ghinda

Ridic o ghinda
intre degetul mare
si aratator...

O privesc,
vad doar o ghinda
in care zace un copac
si-un veac
si multe alte veacuri
si codrii...

In micuta ghinda,
rade la mine
acelasi mister
care rade-acum si-n cer.

Oare, am sa cutremur Universul dac-o scap?

S-a copt dorul...

Dor de toamna...!
ai stat toata vara
la caldura si la soare
si m-ai imbatat cu vise,
si cu zvonuri.

Acum, mustul ma imbata
si cu cantec ma adoarme, corbul...

A venit toamna...
caci miroase-a nuci si frunze,
si din bolta gust un strugur' -
- S-a copt dorul...

Credinta

O patura de nori greoi si negrii
intuneca vazduhul
pustiind ulitele din sat,
dar, crapandu-se putin,
mai lasa sa patrund-o raza.

Acum, lumina o privesc cu totii,
pe cer senin doar o vedeau...

Si chiar si-asa,
acum cand cerul tot e doar o raza,
in sat sunt sute...

Caci fiecare vede raza sa.



Vizualizarea unui lucru include o atitudine superficiala in comparatie cu privirea unui lucru. A privi e mai aproape de un proces constient. Oamenii s-au obisnuit sa priveasca divinitatea doar cand sunt pusi in situatii grele, intunecate dar cand totul le merge bine...doar o vad, stiu ca exista, dar nu o mai studiaza(nu privesc) nu o mai constientizeaza atat de profund. (sa nu generalizam). In concluzie, privitul necesita motivatie, curiozitate, imlicatie. Vazul e un automatism, e putin mai superficial.

Si chiar si asa...ideea finala e ca fiind in conditii de greutate fiecare vede raza sa. Adica atunci cand vine vorba de raportul individual cu divinitatea, neglijam de multe ori proriile idei, propriile modalitati de a ne adresa, ne sunt tocite caile de autocunoastere. Ne vedem pe noi , nu ne privim pe noi decat foarte rar. Insa, in masa, acceptam sa privim atunci cand toti sunt pusi in fata noutatii, redescoperirii. Dar in intimitatea noastra spirituala de multe ori, din pacate aplicam ideile privite din afara.
Priviti raza voastra, dar e un pas inainte si faptul ca doar o vedeti.

Nontempo...

Stii cum e cand timpul uita de tine?
stii cum e?

Iti spun eu ca nu stii caci nu ai cum!
si daca ai impresia ca ai aflat crede-ma ca minti!
te minti singur, orbeste.

Timpul nu uita de nimeni,
timpul nu trece!
Treci doar tu!

Adoarme-ti mirajul acesta si scoala!
nu sta caci ai sa ramai ca odinioara
sau ai sa te scurgi ca din clepsidra
pe dale de piatra rostite demult,
rostite sfant...

Si daca nici piatra nu are vreodata sa piara...
tu... Omule?!

De ce te temi?
de ce amani?
de ce dai vina pe timp?
da-i vina pe tine si iarta-te!

Acum, scoala si traieste-ti viata!
caci nu ai timpul de trait...



Yiruma-Time forgets
Asculta mai multe audio diverse

Transcendere

pe inserate,
mi se asterne lumina in suflet
si linistea imi canta lin.

sunt singur,
stau la fereastra
si ploua -
iar vantul ma bate incet
pe obraz...

afara e frig,
in mine e cald.

stau la fereastra si tremur...

afara e frig,
in mine e cald.

soarele se stinge usor,
in mine se aprinde un altar.

afara esti tu...

Strigat de seara

Pastrez in mine un strigat de seara
care zace...
caci m-am sfiit sa-l scot afara
si l-am lasat trei nopti la rand sa doarma cu mine
iar acum, ma da afara.

Am sa tip si am sa iti dau aripi sa pleci
amarule gand frumos si nefiresc!
dar intoarce-te curand la mine
prin vorbe si fapte
nu prin urlete coapte de-o vara.

Intoarce-te fapt
si lasa-ma sa te-mplinesc
intorce-te cuvant
si lasa-ma sa te rostesc...

nu vreau sa urlu,
nu vreau sa zbier dupa viata,
vreau doar sa mi-omplinesc.

M-am saturat de nopti furate de tine
ti le dadeam ca jertfa
dar cred c-a fost destul.
ti-am dat chiar si din mine!
insa acum e timpul sa ma rasplatesti
adu-mi...!?
adu-mi clipa in care sa spun.

Intoarcete te rog prin vorbe si fapte
gandule drag,
si mai ales...
intoarce-te la fel de curat!

La un apus de toamna...

La un apus de toamna
s-au intalnit pe-o frunza fragila
un fluture
si-o picatura...

ma uit si ma intreb:

E posibil oare
ca sufletul meu
sa stea cu ei pe frunza?
e demn de-atata gingasie
si e oare atat de pur si de usor?

La un apus de toamna furtunos,
stau intr-un picior
caci nu stiu unde-mi este locul
ori pe frunza,
ori in pridvor*...

* cu sensul de: pridvór (pridvoáre), s. n. – 2. Încăpere la intrarea în biserică, atriu.

_______________________________________________________

simbolistica:

apus - final...amortirea luminii prezente, poarta de intrare in intuneric, pregatirea pentru a doua zi, pentru un nour rasarit. incheierea unui ciclu. (intunericul dinaintea luminii mereu e mai intens perceput)

Furtunos - furtuna cu elentele sale, mai scapa cate un fulger(chiar daca e toamna) ce reprezinta lumina, treziri, sclipiri, care raman in ecou(tunetul furtunii indeprtate)
furtuna - imprevizibilul apare, raul apare si sub forma de lumina(fulgere distrugatoare) dar si fulgere creatoare(care starpesc raul)

toamna - include amestecul dintre toate anotimpurile. (anotimpuri = perioade istorice ale omenirii)

frunza - intoarcerea la natura, regasirea esentei(individualitatii) in natura, intelegerea divinitatii prin natura.

pridvor - biserica(institutia, formele de credinta in masa)

intr-un picior - nehotarare.

frunza fragila - natura.

omul e pus la mijloc. sunt oemeni demni de natura, care stiu cum sa o patrunda fara a provoca dezechilibre si oameni care o dezechilibreaza total.
Intoarcerea la natura si spiritualitate este solutia echilibrului. Una fara alta nu se poate. (Stiinta plus Religie)

Sunt rece ca vantul de toamna...

o poezie cu muza ascunsa. (nu ne cunoastem)

Sunt rece...
Da,
Sunt rece ca vantul
Dar fara vantul... nimic nu ar mai dansa.

Sunt ca vantul rece de toamna
ce smulge frunzele...balerinele,
facand cu ele o pirueta solara
in reflectorul cald de toamna
ce apune sub cortina de nori greoi.

Sunt rece si palid...
si e mai bine sa nu ma vezi,
sa nu ma simti.
asa sunt eu...

Nu ma alerga caci n-ai sa ma prinzi,
si nu imi cere ceva
caci de vrei sa ma vezi
am sa rascolesc praful
si-am sa-l inalt intr-un vartej...

asa sunt eu... ca vantul rece de toamna.

Mai bine asculta-ma
si priveste-mi dansul pe cer.
Sunt un balerin invizibil
si nu vreau sa devin o statuie calda de fier.

Family Portrait

Asculta mai multe audio Muzica

Artist anonim

Alerg topit de vanturi si batut de Soare
intr-o lume-n care natura isi joaca rolul
fara niciun spectator.

Ba mint...
mai tresare totusi cate unul ratacit
care-i urmareste dansul
si-o asculta fericit,
dupa care, pleaca...
dar revine obosit.

Singura, artista,
canta pe spirala vietii chiar acum!
un sunet angelic de harpa
rasuna in noi...

Vibrand in felul asta
ne ridicam din aer si din lut
precum arborii spre ceruri...
sau pasarile-n vant.

Doar ascult-o !
si-ai sa razi,
si-ai sa canti,
aplaudand...


Asculta mai multe audio Muzica

Urmatoarele filmulete vor descrie mai bine vibratia de care vorbesc si spectacolul Artistei noastre, care se desdfasoara si in noi si in jurul nostru pe baza acelorasi legi Universale, codificate spiralat:)

Aici e unul

Si aici altul :D

Bine ai venit Septembrie!

exact acum 10 minute am cunoscut un balerin. e ciudat pt ca asta am vrut sa fac eu cand eram mic... si de cate ori venea toamna resimteam acut potrivirea cu aceasta cale artistica. Imi dau seama ca o buna perioada nevoia asta de balet a fost cronica, nu acuta... in final m-am apucat de karate. (o forma speciala, mai eleganta, la care vreau sa revin) Nu stiu ce treaba are asta cu toamna... insa la mine exista o sincronizare intre cele doua:))





Asculta mai multe audio Muzica

Tablou uman

Privesc...
un rasarit mut
ce nu-mi mai spune nimic,
iar copilaria ma bate pe umar
si ma intreaba:
unde sunt?
ce-am patit?

Soarele rasarea pe note soptite
Si picta cerul razand,
Il picta in mine...

Oare?

Cred ca da...
ii placea vesmantul sufletului meu
curat si usor,
care zbura cu vantul ca un fluture
pe care ploaia il innoia de fiecare data.
Firescul se reflecta pe panza curata
ca un vis...

Vreau sa mai pictezi in mine,
macar o data...



Asculta mai multe audio Divertisment

Mi-a fugit somnul, mi-a fugit gandul...

De ce m-a parasit somnul ?

A fugit undeva in padure si nu ma lasa sa dorm.
Sta pitit intr-o scorbura
Si mananca faguri de miere
Aprinsa de luna si presarata cu stele

Alearga printre trunchiurile groase
Si se-nfasoara in ferigi si frunze...
Iar dimineata bea roua
Cu muguri de Soare...

Si cand imi pun capul pe perna
Imi sufla miros de rasina si muschi
Crezand ca ma-mbata...

Adorm putin...dar fuge repede gandul
Si se arunca in erotismul padurii virgine
Si pure...

Tanjeste dupa un echilibru stravechi
Si pentru asta fuge in noapte
Caci ziua il tin legat
De lucruri marunte si fapte...

Ii e sete de basm!
Ii e sete de viata!
Imi asterne capul pe perna,
Ma saruta si pleaca...

Danseaza cu faunii si zboara cu zanele
Iar devele ii pun podoaba o floare
A carei mireasma albastra
M-mpaca cu somnul...
Si noaptea mi-o transforma in ziua
Cu stele si Luna maiastra...


Asculta mai multe audio Muzica

Green boy

cu gandul la el am scris poezia asta:) (nu e chiar gandac, dar nu conteaza:P)

Scolit de un gandac patat...

e postata mai jos:)

Lovers