sâmbătă, septembrie 11, 2010

Sunt rece ca vantul de toamna...

o poezie cu muza ascunsa. (nu ne cunoastem)

Sunt rece...
Da,
Sunt rece ca vantul
Dar fara vantul... nimic nu ar mai dansa.

Sunt ca vantul rece de toamna
ce smulge frunzele...balerinele,
facand cu ele o pirueta solara
in reflectorul cald de toamna
ce apune sub cortina de nori greoi.

Sunt rece si palid...
si e mai bine sa nu ma vezi,
sa nu ma simti.
asa sunt eu...

Nu ma alerga caci n-ai sa ma prinzi,
si nu imi cere ceva
caci de vrei sa ma vezi
am sa rascolesc praful
si-am sa-l inalt intr-un vartej...

asa sunt eu... ca vantul rece de toamna.

Mai bine asculta-ma
si priveste-mi dansul pe cer.
Sunt un balerin invizibil
si nu vreau sa devin o statuie calda de fier.

5 comentarii:

Cristi spunea...

"statuia calda de fier" e prea infiorator sau... de ce?

Florea Mihai Ionut spunea...

nu...mi se pare greoi si dur. plus ca fierul are o caldura falsa care nu ii apartine si mai dureaza si putin. (asta simt eu, nu ma intereseaza explicatiile stiintifice acum)

Andreea spunea...

http://www.youtube.com/watch?v=EGBDXR3EPjE

ce frumos ai spus..frumos e putin spus ,dar stii mai bine tu ca eu iti apreciez fiecare scriere in parte pt ca are suflu de lumina pura:)
iar poezia asta chiar este speciala. a capatat radacini adanci in mine...

gabipies spunea...

Nimic nu se pierde.
De asemenea, nimic nu se câștigă.

Totul se transformă...
Antagonic, nimic nu rămâne la fel.

And still, what's the difference? Da, da! Care-i marea diferență dintre ele? Balerin invizibil, statuie de fier... Ce pierzi? Ce câștigi?

Și nu în ultimul rând, ce-ți rămâne [în afarâ de previzibilul răspuns "spirit"]??

NU-MI RĂSPUNDE! Te rog. O nouă polemică e ultimul lucru pe care îl caut acum.
Doar... Răspunde-ți. :)

Numa' bine >:D<

Florea Mihai Ionut spunea...

nu am ce sa imi raspund pentru ca atunci cand am scris asta am inteles ce trebuia...

intrebarile vin din minte, poezia vine din meditatie...

in poezia asta e vorba de un singur fenomen dar polarizat. Sus sau jos, spontan sau fixat in trecut(teapan), greu sau usor...

Esenta ramane tot aia dar difera gradul in care o atingi... mai aproape sau mai departe de ea in functie de balerin, sau statuie(in cazul metaforei mele)