Curaj

Timid...

intre Tine 

si intre Timp

imi intind Inima 

pana la Ingeri,

ma intorc catre Cer

si invat a-ti Vorbi

prin Cuvant,

caci mi-e rusine de Sacru

si sunt timid de Iubire,

acum cand am Vazut Vederea.

ce smerita-i Iubirea,

atunci cand e Vie.

ce-ntelept e Amorul,

ce Sacru...

ce Simplu...

Curajul 

plonjarii in Neuitare

in Absolut.

        

...ce curaj timid

e iubirea !

Patrunsa

In munte ma duc
si ma cufund in verde.

Mirosul ud de ferigi
imi fecunda mintea
cu replici olfactive
ale regnului fractal.

Mai adanc...
mai adanc,
patrund in Taina -
si inteleg ca Taina e doar Una.

Iar de aici -
din Taina Tainei,
nu-mi mai e Dor,
caci eu sunt Insusi Dorul Ancestral.

Venus

Am atins dunele...

Sufletul meu a atins dunele.

Demult...

In inima fierbinte a spatiului

Demult...

am pasit descult

Purtam apa cu mine

in mijlocul desertului

Iar tu purtai...

O inima sacra 

Tu aveai nevoie de apa

Eu aveam nevoie de tine

Nici eu, nici tu 

nu am ales nevoia

Tu ai ales cuvantul meu

Eu am ales cantecul tau

Amandoi am ales aceeasi iubire.

Noapte terestra

Mi-ai adus cu tine Inceputul

Zborul...

Mi-ai adus Vederea.

M-ai recladit din nou

din nopti

din rugi

din zile

Din iubire

M-ai invatat

Sa traiesc o noapte...

Terestra.

Timpul

Stau aproape

singur 

si sarut Timpul.

Ii sunt Prezentul.

Frumusetea

Asemeni Necunoscutului

Esti tu.

Existi dar nu stiu cum.

Ce liniste...

Ce pace...?

Te-au creat pe acest Pamant -

O necuprinsa Simplitate

Se odihneste in prezenta ta.

Pseudocunoastere

Lucrurile demult cunoscute sunt frecvent uitate,
din cand in cand redescoperite
si din nou usor uitate.

Simtamant

Stiinta incepe de unde poti Masura.
Cunoasterea incepe de unde poti Intelege.

Dezlegare

Suiera greu,

raspicat...

suiera gandul

neincetat

pana cand...

lovit de-o bataie in piept

se propteste in inima - 

se odihneste usor,

respirat...

se odihneste gandul

clipa de clipa

de atunci...

de atunci cand in piept

inima i-a suras

smerita.

Nocturna

tiptil

respir

incetul noptii

si-n el aud

un murmur

ancestral.

e Viata

care strabate universul...

iar cand apari

n-o mai aud -

o inteleg.

Amorez

Spatiul

este in fiecare clipa 

martor tacut al Dimensiunii mele.

Dimensiunea mea

este creatoare continua

a Spatiului

Eu insumi sunt Forma

care imbraca Dimensiunea,

Sunt Natura acestei Dimensiuni

_

Nimic nu este ascuns

Totul este Adapostit

la Vatra Creatiei.

Dorul

este Vatra Creatiei.

Acelasi

Ma imbrac cu Delta Nordului
In ape de frig
inmultite de vremuri.

In muntii de timpuri albastre
ghetarii isi rostesc povestea
trosnind in crevase adanci
care ma cheama
sa respir cuvantul ascuns odata in ele
atat de prezent...

Acelasi -

atat de prezent
respir cuvantul ascuns odata in ele
care ma cheama
trosnind in crevase adanci,
ghetarii isi rostesc povestea
in muntii de timpuri albastre

inmultite de vremuri.
In ape de frig
ma imbrac cu Delta Nordului

rostita incet din Cuvinte ascultate de Nord
la Inceput,
ascunse in Memoria ghetii.

Cuvinte ce au primit raspunsuri inghetate
In Sud,
in Emotia ghetii.

Neuitare

Ma intorc catre tine
cu inima simpla...

Ai fost mereu aici
Cand eu eram departe de mine.
A trecut mult...

Mult...

Pana sa Vad.

Nespus

In natura mea se adaposteste dorul

ca o Taina -

O muzica necompusa vreodata

Care se misca continuu

Si-mi da Viata.

Nici prezentul, 

nici trecutul,

nici viitorul nu o inteleg

Caci ritmul ei e in Afara Timpului...

E in Inima Vesniciei.

Curatia

Sa ramenem pe fagas, zic.

Sinceritatea este prima virtute a frumusetii interioare.

Iar Simplitatea (naturaletea) este prima virtute a frumusetii exterioare.

Sinceritatea este drumul cel mai scurt catre intelegerea si dobandirea Simplitatii.

Frumusetea Viului nu este interioara sau exterioara. Ca sa existe...cele doua trebuie sa coexiste. Redefinind Frumosul, acesta nu este o insusire/trasatura ci mai cu seama o virtute. Astfel, frumusetea isi are originea in interior, ca substrat al Devenirii Fiintelor si nu ca sens. Frumusetea participa la Sens. Frumusetea este un mod de a cunoaste fara a distruge, un mod de a te bucura fara a consuma, de a explora fara efort, de a vedea dincolo de forma, dincolo de culoare si mai cu seama....este un mod de a vedea cu ochii inchisi. Frumusetea este cuprinsa in structura Creatiei si reprezinta modul in care Creatorul ni se adreseaza. Ea este un limbaj sacru. Despre Frumusete putem vorbi doar in termeni de sacralitate. 

In mod pragmatic, Frumusetea este virtutea prin care Omul ReCunoaste Actul Creator.
este Virtutea prin care Omul se recunoaste pe sine si infiaza Creatia.

este Virtutea prin care omul comunica Iubirea.
este Virtutea prin care omul recunoaste Viul si traieste in Viata.

Astfel spus... Frumusetea Viului ne inconjoara la orice pas. Totul este frumos prin natura sa interioara, prin natura sa originara. Frumusetea isi are lacasul nu doar in ochiul privitorului ci mai degraba in inima sa. Inima le poate vedea(trai) si pe cele nevazute.

_____________________________________________

Curăţia (gr. "σωφρόσυνη/sōphrosunē", sl. țelomudriie), ,,puritatea" sau "întregimea minții", "minte deplină, adunată" sau "întreaga-înțelepciune"

______________________________________________

In ochii inimii

in ochii inimii m-asez

si...

Sunt -

si Lumea este

si tu esti.

in ochii inimii incape totul

si gandul

si cuvantul

si viata

si moartea

si Intregul

si Intregitorul.

in ochii inimii

nu vezi.

Traiesti

______________

-participi-

Traiesti Vazutul,

Nevazutul.

Obarsia timpului

Patrunzi in timp

si-n spatiul luminii.

vazute toate ce se simt

si nevazute cele ce traiesc

in Vesnicie.

insasi lumina zilei ascunde faclia

ce arde-n inimi.

in intuneric insa, in noapte...

faclia rasare-n priviri care Traiesc.

si ziua rasare faclia

caci arde tot timpul in cei care Traiesc.

dar nu se vede

caci timpul care curge ziua

curge in graba.

nu-i Timpul cel Vesnic

din noapte -

timpul de sub Cerul cu stele,

timpul ce tace,

cel ce tace impreuna cu dorul

si arde...

incalzind neantul un pic

atat incat sa ne astepte.

timpul asta...al noptii

paseste agale cu dorul

si curge ca un fluviu -

faclia...

in sus

vesnic picura

cate un vesnic pic

de sus...

in sus,

ca ruga.

_______________________________

Apa vie

Inima-mi arde un singur foc

marunt...
insa in raza lui
si soarelui i-ar fi mai cald.

la focul asta

mic

din inima

se coace dorul,

se infierbanta frigul
cand te strig
-

Aici e vatra Creatiei.

in miez de mugure al Vietii

in vesnic tanara faclie

a focului
lichid

care picura
de sus in sus

Cuvantul.

De sus...in sus...

la focul asta

mic

din inima

se coace dorul,

se infierbanta frigul
cand ma chemi.

Curatenia virtutii

Pustia este mireasma intalnirii

Tacerea este bucuria ascultarii

Pacea este odihna iubirii.

Cinsteste-te cu pustie, tacere si pace...

Si vei afla...

Cinsteste-ti aproapele cu intalnire, ascultare si iubire

Si vei fi...

__________________________

Harnicia Inimii.

Omul cu Inima Harnica 

Se bucura de mult Har.

Poarta-te cu Aproapele ca si cum l-ai fi intalnit in Pustie.

Ca si cum...doar voi sunteti atunci pe Pamant.

Si negresit...va fi Pace in tine, in voi si pe Pamant.

Pustia este chemarea Intalnirii.

Locul intalnirii este in afara Pustiei

In afara Lumii

Dincolo de Pustie si Dincoace de Om

Dincolo de Creatie si Dincoace de Om

Locul Intalnirii este in Realitatea Absoluta

Care pentru Om exista doar asa:

in Timpul Intalnirii cu Dumnezeu

In Timpul Participarii la Dumnezeire

In impreuna-vietuirea cu Dumnezeu

In Chipul Inimii.

Aici
Intre Dincolo si Dincoace
Aici...
Putem cunoaste Asemanare
fara mandrie.

Locul Intalnirii este Intalnirea insasi,
Realitatea Absoluta.

Conlucrare

Frunza
Pana
Firul

Ramul
Aripa
Fusul

Arborele
Pasarea
Omul

Ascultarea
Zborul
Faptul creator.

Odihna.



________________________________
Munca nu poate fi altfel decat creatoare.