Patrunsa

In munte ma duc
si ma cufund in verde.

Mirosul ud de ferigi
imi fecunda mintea
cu replici olfactive
ale regnului fractal.

Mai adanc...
mai adanc,
patrund in Taina -
si inteleg ca Taina e doar Una.

Iar de aici -
din Taina Tainei,
nu-mi mai e Dor,
caci eu sunt Insusi Dorul Ancestral.

Nocturna

tiptil

respir

incetul noptii

si-n el aud

un murmur

ancestral.

e Viata

care strabate universul...

iar cand apari

n-o mai aud -

o inteleg.

Acelasi

Ma imbrac cu Delta Nordului
In ape de frig
inmultite de vremuri.

In muntii de timpuri albastre
ghetarii isi rostesc povestea
trosnind in crevase adanci
care ma cheama
sa respir cuvantul ascuns odata in ele
atat de prezent...

Acelasi -

atat de prezent
respir cuvantul ascuns odata in ele
care ma cheama
trosnind in crevase adanci,
ghetarii isi rostesc povestea
in muntii de timpuri albastre

inmultite de vremuri.
In ape de frig
ma imbrac cu Delta Nordului

rostita incet din Cuvinte ascultate de Nord
la Inceput,
ascunse in Memoria ghetii.

Cuvinte ce au primit raspunsuri inghetate
In Sud,
in Emotia ghetii.

Neuitare

Ma intorc catre tine
cu inima simpla...

Ai fost mereu aici
Cand eu eram departe de mine.
A trecut mult...

Mult...

Pana sa Vad.

ReVedere

Nu mai caut sa cunosc Iubirea,
Caci am descoperit sa cunosc prin Iubire.



Am fost dirijor
Am fost orchestra
Am fost compozitor
Am fost muza
Am fost muzica...

Acum sunt eu.

CuVant de aprilie

Prin tine descopar taina cuvantului

caci am trait clipa in care ti-am ascultat glasul,

atunci cand CuVantul tau ma purta pe alt taram

intr-o adiere tacere...

Furtuni de aer...

furtuni de miscari rostite din inima ta

trec prin mine si vreau sa le sarut.

Orice ai spune, imi misca fiinta

orice privire-a ta e-un infinit izvor de daruire

dupa care-nseteaza pana si Iubirea.

Tu...esti un cantec

pentru care am venit pe pamant.

Am venit sa te ascult macar o data.

Imi las sa-mi danseze inima in cantecul inimii tale

Caci suna ca toaca pe varf de altar.

In loc sa te iubesc cu cuvinte

iti cant cu inima si-ti dau in dar Miscarea fiintei mele.

Din nou platonic...

Atat de profunde sa fie soaptele tale
incat...
atunci cand am sa le ascult
sa-mi modeleze fiorul ca apele necunoscute
ale celui mai puternic rau...

atat de intim sa suspini, sa razi,
incat sa vad frumosul si puterea dintr-o floare
turnate pe chipul tau strain.

Usor si simplu, natural,
sa-ti scalzi sufletul in ochii mei -
sa ne legam privirile timide
atat de strans...

atat de departe sa mergem unul catre celalalt
incat sa facem schimb de trupuri,
de minti,
de suflete,
de lumi...

sa devenim din doua picaturi -
aceeasi picatura ce ascunde intregul ocean...

1 mai

Am nevoie sa merg undeva unde sa am contact cu lucrurile de care mi-e dor

si...

eventual sa ma pot retrage in bratele tale.

undeva unde nu e curent si totul se stinge cand apune soarele, unde sa aud doar pasarile, vantul, scartaitul ferestrei si bratele care ma strang...

undeva unde simt ca urc...
sa simt ca ma ridic in pace
atat de sus -
undeva unde privirile tale imi dau tarcoale
si ma imping catre extaz.

intre apus si rasarit sa urc atat de sus
incat sa cad spre zori incet
ca un fulg alb
surd
amortit...

inapoi pe pamant...

-*-*-

dar toate astea nu le pot...
unde esti tu?