vineri, septembrie 17, 2010

Confesiune

E ora cinci si jumatate..
imi pleaca trenul
catre impacare.
usor...usor, gara se ascunde-n ceata
si nu nu mia vad de unde am plecat.

vagonul e aproape gol
e pustiit...
ma uit pe geam peste campii
ce pudice se-ascund in ceata...

nici nu ma vad miscand
dar simt zgomotul de sub roti,
si-am impresia ca sinele se tin
de glume-mpiedicate.

nu stiu unde merg,
nu stiu pana unde am platit...
am cumparat un bilet
cu gandul ca plec
sa-mi duc gandul departe...

si iata c-am plecat.
suntem acum in tren si eu
si gandul acesta -

lui, nu i-am cumparat bilet
cu gandul ca-l va prinde nasul
si-l va pune sa coboare-n alta parte...


butterfly mornings
Asculta mai multe audio muzica

7 comentarii:

Andreea spunea...

Gandul a fost creat fara destinatie :)

Cristi spunea...

si l-a prins sau a coborat cu tine?

Florea Mihai Ionut spunea...

in cazul asta s-a tinut dupa mine...dar uneori mai coboara si ma lasa in pace.

Florea Mihai Ionut spunea...

fara destinatie?...o sa ma gandesc la asta. uneori cred ca are destinatie fixa, dar poate ca nu ajunge mereu acolo.

Florea Mihai Ionut spunea...

e versatila poezia asta, gandul poate fi avea sens si de dor, si dorinta, si suferinta...etc.

Andreea spunea...

asa vrem noi sa fie.vrem ca gandul nostru sa aibe o destiantie fixa,sa fim mereu siguri de ceea ce se va intampla,sa nu fim luati prin surprindere...dar e mai bine sa lasam gandul in pace ,el isi cunoste drumul mai bine decat il stim noi:)
asta daca vrem sa avem o minte fluida...asa vad eu ,acum nu stiu
ca sfat:nu-i cumpara bilet gandului!

Andreea spunea...

fie luat si ca sentiment ...de dor, dorinta etc, e bine cateodata sa ne descotorosim de absolut tot ce este in jur ca sa meditam asupra fiintei nostre.
oricum poezia e minunat gandita,sau mai bine zis simtita