duminică, noiembrie 28, 2010

Ruga

Ca un picur de ceara limpede,
fierbinte -
curge cuvantul din mine,
cu foc...

Cuvinte in flacari trimise sa-mi aduca lumina
zboara concentric sub forma de gand creator
in intunericul rece si fad...

Emotia e mare!
e frig, e cald, sunt amortit si usor
e-un fel de extaz ce pare haotic,
dar nu-i...
e doar armonios si ager,
scurt ca o scanteie.
acum este, acum nu-i!

Un vortex de ceva frumos
ma soarbe spre centru
lasandu-ma liber total,
iar ruga se termina printr-o implozie
ce rasuna in maretul Altar.

Stau pe pamant si ma rog -
Universul asculta
si imi trimite raspunsuri
pe un alb inorog.


Un comentariu:

Andreea spunea...

Copii au un glas ingeresc..te ridica in mii de ceruri..te apropie mai mult de Dumnezeu:)
Poezia reprezinta o adevarata ruga
ma face sa plutesc ,emana lumina.