luni, noiembrie 29, 2010

Amintiri din vis




Ca intr-un vis
ma scol si calc pe niste pietre vii,
plutitoare.

Imbracat in alb stralucitor
merg pe poteca ce pluteste spre vid
si imi dispar pietrele de sub picioare.
Acum merg in vid
si n-am unde sa pic.

Trec mai departe de stele
mai departe de haosul stiut
si tot ce e... nu mai are corespondent vreun cuvant
dar seamana cu muzica, cu poezia, cu ingerii,
cu un fulg cristalizat de nea,
as spune...
cristalizat mai mult in linii curbe.

Un comentariu:

Andreea spunea...

Imaginile sunt minunate ,si se imbina perfect cu poezia.
E o adevarata arta ce faci tu aici,uneori e muult mai mult decat atat ,dar cuvintele mele sunt prea mici ca sa exprime asta.
M-am obisnuit sa atrag scrierile tale catre interiorul meu,sa le simt ,sa le sedimentez in mine,ca o meditatie iar acest lucru e minunat.
Sa stii ca in mine a inceput de mult sa se miste lucruri frumoase iar tu esti una din persoanele care a participat la acest lucru si contunua sa o faca in fiecare zi >:D<

ca tot ploua :)
http://www.youtube.com/watch?v=gbJSVxKcUZs&feature=player_embedded