imi pare uneori ca...
merg printre suflete ambalate in carne,
printre universuri minunate abandonate in trupuri,
uitate de vreme
uitate de oameni
ce merg spre tinte reci,
efemere,
uitandu-se in gol
cu sete
de parca ar vedea vreun sens, acolo...
si in tacerea urbana
tresare un zambet viu, adevarat -
un copil al strazii
hraneste fericit un maidanez infometat...
atunci... rutina s-a rupt
si am pasit in real,
in prezent,
animat de un cantec pur.
Un comentariu:
:)minunat si emotionant..si in acelasi timp imi transmite si o stare de liniste ,calm
tot ascult melodia asta
http://www.youtube.com/watch?v=R6-9V-rGxgs&feature=related
vezi ca are mai multe melodii tari :)
Trimiteți un comentariu