intr-o mare de ceata emotionala
valurile sunt varfuri ascutite de frison
dispersat in lumea larga
de-o furtuna, gandul cu elan coplesitor...
asuprita de-alte mari,
asuprita de-alte fronturi,
marea mea se-neaca
in propiile-i adancuri
si absoarbe orizonturi...
marea mea nu e vecina
si-n ea nu se varsa rauri
ci-si aduna apa din pamanturi
din izvoare crude,
nevazute...
si in fata templului de nori greoi
reusesc sa fac lumina prin cuvant,
talisman ascuns in grai
de demulturi...
adevar si dragoste
rostec corabiile
potolind furtuna
...
adevar si dragoste,
ceata dispare,
aparand lumina...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu