green tree iarba mare: e atata muzica frumoasa pe lumea asta incat te intristezi sa o asculti singur...si e atata mancare buna incat ti se apleaca sa o mananci singur, si e atat aer incat uiti sa respiri daca nu ai un motiv pentru care sa respiri... trece timpul si noi nu am mancat inca impreuna o ciorba de leustean...
trece timpul si pica arbori prin paduri,
ii invelesc zapezile si putregaiul
si isi fac veacul printre stanci...
iar noi ramanem dezveliti,
ascunsi sub haine reci,
despartiti de alte stanci
cladite de necunoscut...
ignorand prezentul,
putrezim.
cunoscand prezentul,
metamorfic hoinarim.
6 comentarii:
''Prin ochii tăi de apă
Se oglindeşte-n infinit lumină,
Din care sufletul mi se adapă
Găsindu-şi liniştea eternă.''
Leustenos de adevarata prima parte! :)
Ma bucur ca ti-ai dat seama ca absolutul il poti gasi si in ciorbe, nu numai in lucruri pompoase :D
In caz ca mai vrei sa intri din cand in cand pe blogul meu ma poti gasi aici. O zi buna :)
http://anticamerad.blogspot.com/
da...normal ca am sa mai intru;)
nu mai merge sa lasi comentarii la tine?
:)
Trimiteți un comentariu