Acum e timpul bun
caci am scris in inima un timp prea lung
acum e timpul bun sa vii
ti-am pregatit tot darul
si chiar daca-i toamna
am reusit sa iti pastrez cateva frunze vii
din care sa bei bruma diminetilor curate
ca sa-ti uiti amarul.
ti-am pastrat stele si zambete,
sunete si clopote,
nopti si zile.
inima mi-a stat in loc asteptand sa bata pentru tine...
sa-ti cante despre viata
si sa-ti descante-a lumii masca ce o porti
sa te dezbrac de nume
si sa te am pe tine doar.
Tu sa-mi soptesti:
,,Eu sunt...''
si sa te cred, si sa ma crezi...
aici in creierii muntilor imi pierd mintile obositoare, aici in inima muntilor starnesc iubiri iscoditoare fata de Soare mi-era dor sa m-asculte muntii, sa ma dezlege la picioare, sa-mi dea vazduhul aripi codrul sa-mi imbrace inima cu ramuri si raul sa-mi boteze ochii umeziti de-adancurile terestre - termalele lacrimi se scalda-n poveste evaporand emotii ce imbata orice muritor... iar fulgerul-mi arunca dor in zambet si-l face adanc patrunzator... lasand in urma-i un tunet de trezire si un ecou prezent si iertator...
in lumina lumanarii ascult focul cum arde
si-mi soptesc in liniste vulcanii si stelele
cum lucra-n tacere...
la flacara lumanarii imi ard ideile
si gandurile in linistea focului bland al Luminii.
Las sa cada cenusa lumii vechi
si intr-o lacrima de fericire
imi curge din ochi spre inima Lumea Noua
care-ncape intr-o singura privire cu toata Taina ei
pe care o privesc, o ascult si o respir...
Pe modelul: ,,Buturuga mica, rastoarna carul mare..."
,,Nu aduce anul ce aduce ceasul..."
In minte, relativitatea primeaza ca realitate sensibil perceputa. Dar in constiinta, relativitatea dispare caci apar multiple moduri de existenta concomitente, care se intrepatrund dar nu se amesteca si nici nu se contrazic.
Asadar, in Constiinta as banui ca relativitatea este atat de naturala incat dispare. Ceva este relativ cat timp exista un paradox. Odata depasit paradoxul, deschiderile relativitatii se intalnesc, se aduna si capata functionalitate, capata sens.
Pentru Creator nimic nu este Relativ...
Pentru Creator, totul Este.
Mereu mi-a placut asta cu ,,Eu sunt cel ce sunt":) mi se pare tot ceea ce trebuie sa cunoasca un om despre Dumnezeu si despre el in sine.
Ca idee Dumnezeu este ceea ce este dar in scrierile sale avva Ghelasie completeaza spunand ca la randul ei, ,,Creatia este ceea ce va fi"
Si de aici putem deduce clar cum sta treaba cu Realitatea ca dubla deschidere fara sa ne mai punem mii de intrebari:)
Dumnezeu este ceea ce este de la inceputuri, El fiind Realitatea Absoluta Permanenta Necreata.
Creatia este Realitatea evident Creata Totala dar nu Absoluta care la randul sau e in dubla deschidere ca Permanenta si Provizorie.
Permanenta este Lumea Cauzala a Creatiei si Efemera/Provizorie este lumea Fenomenala, Energetica, Materiala, Informationala.
Dar aceasta Permanenta a Creatiei incepe din momentul Actului Creator pe cand Permanenta Divina fiind Necreata este dintotdeauna, fara inceput.
Asadar conform avva Ghelasie Sufletul este mai real si mai Permanent decat pare, Corpul este provizoriu, trecator la fel ca si tot ce tine de el: minte, energie, ratiuni, simtire fizica, psihic, organe. Permanent este sufletul ca eu-constiinta-spirit.
Aceste doua realitati nu sunt separate, dezbinate ba chiar se afla intr-o conexiune stransa dar fara amestecare. Din miscarile de Suflet ies de fapt energiile create-corp.Corpul si Sufletul nu se exclud, ba chiar se evidentiaza unul pe celalalt si trebuie rstabilit un Dialog Comun. Altfel traim intr-o realitate incompleta, iluzorie.
Asa cum Sufletul se afla in dialog direct cu Trupul-Mintea-Energiile, el se afla in dialog Direct si cu Dumnezeu ca Treime din care Izvorasc energiile necreate, energii-Har Divin. Deci Sufletul se afla intre Dumnzeu si Trup. Noi am uitat aceste dialoguri si in lipsa lor omul cade in materie-trup si energii-informatii unde nu gaseste satisfactie pentru ca nu se regaseste pe Sine ca realitate Totala, intreaga.
Concluzie: Repunerea in contact a jumatatilor de Realitate adica a Trupului cu Sufletul si apoi Repunerea in contact a Realitatii Totale Trup-Suflet cu Realitatea Absoluta Dumnezeu Treimic. Reluarea Dialogului dintre Om(Suflet treimic-Corp Energii) si Dumnezeu Treimic.
Numai mintea vrea sa fie suverana in absenta Constiintei. Cand esti in Constiinta suveranitatea piere caci ea poate exista doar pe pamant atat timp cand noi ne-o inchipuim.
Cautand Constiinta cu mintea ea va ramane doar un Mister
Dar cautand-o cu Inima ea va deveni o Taina accesibila a Realitatii Absolute
Caci in Inima a ramas singurul limbaj comun dintre Om si Dumnezeu
Iar Adevarul poate fi grait numai in Limba Aceasta a Iubirii.
Si aici... nu mai respir aer, respir Taina
iar misterele mintii pier in cunoasterea Universala
Caci Iubirea vede Adevarul, nu e oarba...
In Inima Mintea uita misterul si descopera Taina
Omul uita efemerul caci isi dezbraca haina
Iar Eternul renaste intr-o clipa a clipei
Si Omul se-nalta-n Liniste nu in tacere...
Dialogand in limba Inimii cu Dumnezeu
Atingand Odihna...
Asa se intelege de ce sensibilitatea inseamna gratie, de ce fragilitatea inseamna de fapt forta.
Vedeam imaginea asta prin Transilvania, pe langa Sighisoara unde padurile sunt dese. Din cand in cand pe dealuri mai apare cate un arbore care creste singur. Nu intelegeam de unde imi transmite mai multa forta el singur decat intreaga padure. Apoi am inteles ca el si-a asumat rolul de a creste singur, sub forta proprie fara a fi ocrotit de desisul padurii.
In fond...in desisul paduri nu poti vedea copacul in sine, poti sa vezi doar padurea. Din cauza aceasta spun ca un copac in pustie vorbeste despre intreaga padure.
Si in fotografie avem padurea in spate dar ea este redusa la copacul din fata...parca tot misterul padurii se concentreaza in el si dintr-un mister de nepatruns, devine o Taina accesibila noua. Copacul intruchipeaza mai mult decat Taina, el o transporta direct spre inima, este un model arhetipal al existentei noastre in fraternitate cu codrul.
El schiteaza prin forma sa, Taina Vietii, el reprezinta pentru padure ceea ce un singur om reprezinta pentru Umanitate.
intre cuvinte si fapte stau paradisuri de ganduri
care umplu distanta dintre mine si tine
si ingheata timpul ca o punte-ntre inimi
aleg sa tac
si sa-ti ofer plinul din ochii mei adanci
iau soarele si-mi sterg umbrele de patimi,
curat ochii lumii de iluzii.
la umbra ta ma racoresc si-mi suflu praful de pe minte
la umbra ta ma Odihnesc...
si cresc spre ceruri mai inalte
ascunse lumii de griji si dorinte multe.
Mi-a ramas in palma viata caci mi-au murit dorurile si dorintele straine de mine. Am ramas in Voie nu in Nevoie si mi-am dus sufletul la apa unde am aflat ca nu trebuie spalat. Era doar insetat de apa rece si curata.
Am dat de gustul apei si al sarii
dar nu in mare...
ci in amanunt.
Si nu e bine!
mai bine simteam gustul marii
fara amanunt.
Caci amanuntul ne pierde in ganduri
si cuvinte.
Iar apa cade greu
si sarea cade rece
si tu te duci la fund
tras in adanc de-o inima
ametita de vartejul fierbinte.
Era mai bun gustul simplu al marii
caci el e doar ca marea:
si cu apa si cu rece
si cu sare si cu greu
si cu apa si cu greu
si cu sare si cu rece
si cu Fulger si cu Tunet si cu Sacru si cu Viata... Intreg, Liber, Tainic
- asa e gustul sufletului meu -
SPECIALIZAT fulgerator in Taina Marii,
si-n mirosul,
si-n gustul,
si-n inima Ei.
I’m on A Journey…To A Place I’ve Never Know. I’m on A Journey…To The Land That Has My Soul.
Made From White Fire, My Spirit Left The Floor You Cannot Find Me, ‘Cause I’m On A Different Level Than Yours
Catch Me If You Can, If You Can…I’m A Free Magic Soul…
Am scris Pentru cei ce cersesc Iubire si Siguranta Universului iar dupa ce o primesc, o calca in picioare.
Pentru cei ce parasesc Iubirea in schimbul Pasiunii.
Raul pe care un om si-l face SINGUR atunci cand risipeste, insala sau minte Iubirea este pentru simplu fapt ca Il izgoneste pe Dumnezeu din Inima sa exact dupa ce L-a chemat indelung. Si de-i face loc altei Iubiri peste cea Vie deja...e ca si cum ar avorta un plod, un embrion lasat sa moara pentru un altul care va creste pe teren trist, blestemat sub propria actiune.
Asa se nasc iubirile mutante, pasionale, care nu mai sunt Iubiri.
Mai bine o lasa sa creasca si apoi ii da drumul, dar nu trebuie ucisa.
Mai bine nu o mai cereti in felul asta.
Iubirea e Singurul lucru SACRU lasat intre oameni care invinge fara lupta. Ea invinge prin simpla sa prezenta.
Si intre demoni exista frumusete, credinta, incredere, blandete, caldura, empatie, exista stralucire, si demonii pot lua chip de ingeri minunati, insa singura de Neatins a ramas Iubirea pentru ca ea nu poate fi mascata de nimeni. Singura care nu poate fi pusa la indoiala si singura prin care Il putem atinge pe Dumnezeu.
LEGATURA SPIRITUALA SPECIALIZATA statea tocmai in forma asta de iubire, nu in pasiune.(paranteza)
Candva nu credeam ca lucrurile vin si pleaca, credeam ca multe ne raman. Dar acum se pare ca lucrurile chiar vin si pleaca, singura care ne ramane sub mii de chipuri este Iubirea.
Tocmai de aici vine bogatia adevarata, caci de ramas ne ramane doar Iubirea si nimic altceva. Ura se va pierde, dorul se va pierde, numele se va pierde, frumusetea, minunile, si bune si rele, se vor pierde.
Am fost tot timpul contrariat de cantecul ,,Cine iubeste si lasa" crezand ca e scris cu ura si egoism, crezand ca exprima o iubire agresiva si prost inteleasa care doreste raul ca pedeapsa.
Acum inteleg ca nu e decat o trimitere cu gandul la incalcarea unei legi Universale Primordiale care Rememoreaza Sacrul din Noi.
Primind Iubirea ceruta si lasand-o apoi de izbeliste, e ca si cum L-ai refuza pe Dumnezeu si reprezinta o instabilitate majora a unui suflet ratacit si vulnerabil.
Romanul cand a scris-o, nu a scris-o cu ura, nu a scris-o din egoism. A scris-o dintr-o CONEXIUNE mult prea puternica cu Sursa Vie a Creatiei si cu Memoriile Primordiale, a scris cu Inima deschisa a spus-o dar nu ca pe un blestem ci ca pe un Glas Viu care sa trezeasca amatorii de iubiri experimentale sau sa conecteze oamenii la Sacrul din ei.
Cantecul ne ajuta sa diferentiem Iubirea de Pasiune.
Inca odata romanul si-a aratat maestria lui de a intoarce lucrurile la fata lor Adevarata cu Dragoste ascunse intr-o dezamagire, intr-o lovitura profunda.
Cantecul nu are nici cel mai mic gust de ura, are cea mai mare Dragoste pusa sub numele Iertarii, si ajuta de fapt la Transcenderea unei dezamagiri intr-o stare extrema de Exalatare. Pune in conexiune cu Legile Supreme ale Iubirii.
Arata ca Iubirea este singura Sacra si de necalcat in picioare, este singura care a mai ramas intre oameni si mai ales, intre oameni si Creatie, intre oameni si Dumnezeu iar Ea NU poate fi atinsa de rau sau de ura.
Pedeapsa este doar pierderea inimii sacre, este o automutilare a propriei persoane care ajunge sa traiasca iubiri nesincere, batute in cuie pe un fond plin de suferinta imperceptibila. Blestemul despre care se vorbeste in cantec nu e dat de Dumnezeu...este ales de cel care uita iubirea fara regrete. Versuri:
Ca furnica de-i furnica, la trup mare, la cap mica, Si la mijloc subtirica de umbla pe sub pamant, tot se tane de cuvant, tot se tane de cuvant.
Hai, dar noi oameni botezati, dar noi oameni botezati, de cuvant suntem lasati, de cuvant suntem lasati.
Ca cine iubeste si lasa Dumnezau sa-i dea pedeapsa taraisu' sarpelui si pasu' gandacului, vajaitu' vantului, pulberea pamantului Franceza :X
Pana in secolul XXI se lucreaza o schita a unui mesaj prea clar. In final, Iubirea ramane cheia Creatiei si a Stiintei. Arta este stiinta exacta a celor ce Iubesc.
Stop Me If You Can, If You Can, I’m About To Explode…You Cannot Find Me, ‘Cause I’m On A Different Level Than Yours…Catch Me If You Can, If You Can, I’m About To Explode…You Cannot Find Me, ‘Cause I’m On A Different Level Than Yours…Catch Me If You Can, If You Can, I’m A Free Magic Soul…You Cannot Find Me, ’Cause I’m On A Different Level Than Yours… I’m on A Journey…To A Place I’ve Never Know.I’m on A Journey…To The Land That Has My Soul.I’m on A Journey…To A Place I’ve Never Know.I’m on A Journe…To The Land That Has My Soul. Made From White Fire, My Spirit Left The FloorYou Cannot Find Me, ‘Cause I’m On A Different Level Than YoursCatch Me If You Can, If You Can…I’m A Free Magic Soul…You Can’t Find Me…Abide Me…Exercise Me…I’m No Demon No No…
Clopotul imi bate inima in sunete de aur
Si toaca-mi toaca gandurile grele
Lasandu-mi linistea si siguranta
Unui viu tezaur.
Sub glasul sacru' al clopotului
Au loc rascoale de mister
ce curg apoi in Taina catre mine
in pasi de toaca, in vartejuri de eter
Si ma inalta sus, inapoi la mine,
inapoi la El.
Straine!
clopotele de-ti par triste,
iti par pentru ca esti...
Dar sunt vesele ca ingerii
mai vii ca in povesti!
Aici EXISTA ONOARE (Stand up in front of LOVE). Atentie, cei care nu o aveti deja, sa nu va pice greu!
Cu o ultima dedicatie vindecatoare pentru un suflet instrainat! (lyrics) If you let a frown become your normality, yesYou don't set an example for the youth of our humanityIf you spend every day wishing for the next (next jerk) to comeAged and lifeless is what, yes, you'll become, yeah, yeah
ai stat atat de mult pe mare, eu nici macar nu am zburat deasupra ei....
dar am inteles-o si mi-a soptit ca inca n-ai deprins maestria valurilor ei,
care-n plina lor putere si libertate aleg sa Mangaie un Singur Tarm,
pe care il ating usor si se intorc apoi cu el pentru etern in Inima marii...
Iubesc un val ce s-a spart in noapte pe-un alt tarm si se va intoarce-acum in mare fara mine...
Astazi oamenii vorbesc despre o moda spirituala, despre un ,,feashan" spiritual. Dar se vor trezi doar atunci cand vor putea sa admire omul gol. Moda asta spirituala e doar o impodobire a Supremului care il mascheaza. Il vom vedea abia atunci cand goliciunea va umple...
in aeru-mbatat de zorii proaspeti
ma catar sa vanez un pic
doruririle calatoare
ce-mi innoureaza cerul din priviri.
dar aripile lor iuti imi pacalesc arcul obosit
si-n loc sa-mi curat cerul de stoluri de doruri
il pricopsesc cu altele mai mici...
obosit si imbatat de fiecare noapte
de-apusuri sangerii romantizate-n stol
de rasarituri dornice si ele
dar nu de dor...
ci de-un senin amor,
cedez in Taina dorul
caci oricum nu-l pot prinde...
si fuge, moare...speriat de o iubire clara
ce vine! nu se-ascunde!
si nu umbla-n stol!
caci n-a-nvatat sa umble,
Ea zboara in inalturi...
si-l sperie pe dor.
Ea, este un zmeu cu panze blande,
ce-mi indulceste cerul din priviri.
Un zmeu...
'naltat de doua inimi transparente
unite intr-un ceas deschis.
Aici cad stanci de pe inima mea...
se prabubsesc intr-o mare frumoasa
si tu iti risti trupul de om in fata stancilor imense
ce te pot zdrobi...
le muti cu trupul
privindu-ma, atingandu-ma,
sarutandu-ma...
le prinzi cu sufletul
cunoscandu-ma, intrbandu-ma, iubindu-ma...
si le pui cu blandete la baza inimii mele
promitandu-mi ca acum,
inima dezvelita nu-mi va mai fi lovita de nici o furtuna.
dezbraca-ma de piatra,
de stanca...
lasa Soarele sa curga pe mine
bucura-ma! bucura-te!
aluneca-mi pe sub piele!
invige-mi frica de zboruri inalte!
si du-ma in marea de stele
pe inorogul meu alb submarin.
intre doua cuvinte sta ascunsa tacerea in care ne-am cunoscut,
intre doua atingeri sta expus portretul realitatii senzitive,
intre buzele tale atarna ghetarii curati din sud si din nord,
intre privirile noastre se joaca eterul....
logica moare pentru o clipa...
stim pur si simplu ca,
frumusetea rasare din soapte si creste cu muzica si linisti.
ne-a logodit eterul...
si-a lasat totul intr-o mare tacere
dar eu trag marea tacere dupa mine in in valuri si stoluri
si sparg muntii in mii de nisipuri rotunde si vii
care sa nasca povesti miscatoare in lumile deltei
cu apa ce-mi sade-n privire,
cu vantul ce-mi zburda din par
cu focul cel bland din cuvinte
eu renasc muntii din batranele stanci....
in pamanturi noi ale deltei
in mistere adanci ale marii...
iti fac pamanturi noi si vii
pe care tu sa-ti undui valurile,
sa-ti versi furtunile...
sa-ti uiti comorile...
vreau sa-mi tragi pamantul in adancurile tale,
sa-l sclazi in mistere
si-n flori minerale ce rostesc tacere
sa plantezi in mine eterul ascuns intr-o scoica...
vulcanic, sarutul dintre nopti si zile
dintre valuri si maluri
dintre tine si mine
tuna cerul, fulgera marea, scutur nisipul
fuga nu mai e fuga...
clipa nu mai e clipa
veacul indica un orizont insolat de inimi fierbinti
vindecat doar cu lacrimi termale
nascute din sarutul vulcanic...
lava, larva de stele,
iele, sirenele, vad c-au fugit din padure si s-au ascuns in mare
dar vin dupa sufletul meu ce se plimba pe-un cal alb de mare
caci tu le-ai trimis sa-mi puna cununa sfintita de trei rasarituri
un rasarit de soare
un rasarit de luna
si-un rasarit de inima buna...
in realitate sunt mai cald decat scrisul caci imi auzi soaptele,
in ochii mei sunt mai aproape de cer decat esti tu de mine
si asta e rece, friguros de rece...
in zambetul meu ascund de fapt chipul tau mereu strain...
e-un haos etern de note, de locuri, de fapte, de soapte, de vorbe...
de ciorbe de vorbe si de orice fapte inmuiate-n ciorbe de ganduri sarate...
mi-e foame de sete de pofta de aer
de sete de dor de lumina
si foame de struguri de roua,
de boabe de haos deplin
servite pe zambetul tau simplu si vesel...
vreau sa ne rupem...
sa ne rupem de lume
si sa ramanem nenascuti inca...
mi-e sete de apa
de pofte simple, nebune pentru lume
dar bune pentru suflete bune...
uite cum doare...
crezi ca doare destul?
crezi ca doare cum trebuie?
uite cum doare...
imi sopteste lumea,
imi soptesc prietenii,
parintii, bunicii...
profesorii....
uite cum doare ma invata lumea
dar eu de cand am venit aici,
nimeni nu stie ca Pomii m-au luat de mana
si mi-au spus uite cum se rade...
uite cum se canta,
cum se zambeste, cum se danseaza...
apele, cerul, pamantul, focul,
toate mi-au spus sa vorbesc
si toate m-au invatat zborul,
mi-au aratat la timp
cum oamenii se plictisesc intre ganduri,
intre lacrimi, certuri, ziduri si mancaruri...
uite cum se zboara...
imi sopteste vantul,
unul altul, norul...
O sticla de vin, o calatorie, o plaja, un cer plin cu stele, 7 zile de
apa, aer si soare, de pamant sub picioare si-un descantec de amor
pentru viata, 7 zile de VIATA, o saptamana de ADEVAR cu MINE INSUMI si
asta: http://www.youtube.com/watch?v=e4EqjvnWfRM&feature=relmfu. (facultate canci, nema, niet)
rozmarin urechi goale ochi fara val ochi fara seaman in lume
ienupar inima fara hotar inima fara vorbe inima-cuvant universal
sub stele, in noaptea verii se coace parfumul alpin in conul de cedru secretul iubirii ascunde prezentul...
inima-munte inima-jar inima-mare inima-stanca
si zambetul si cedrul in descantecul noptii faurit de greieri... ma urca muntele spre tine pe Varful Inimii unde Universu-l cuprind dintr-o dat' si inima-munte se-nmoaie, se scalda din nou in Ocean...
Secretul stralucirii si al curateniei nu sta mai deloc in a fi harnic si a face frecvent curatenie. Sta in a fi deosebit de relaxat si a nu face mizerie.
Cand simtiti sa faceti curatenie in viata voastra nu aveti decat sa schimbati modul de viata traind in curatenie.
Taina nu ascunde ba chiar dezvaluie. Muzica dezvaluie...
Taina este dezvaluirea misterului prin Iubire. In fond, atunci cand auzim de Taine Divine nu insemna ca Divinitatea ascunde ceva de noi. Inseamna de fapt ca ne ofera tocmai o cale de a trai si intelege adevarul luat asa cum e el in prezent.
Taina inlatura misterul caci potoleste mintea si invie Inima.
Una dintre cele mai scurte cai (si poate chiar indispensabila) de a intalni esenta divina din om sau de a asculta divinitatea in mod direct, inainte de meditatie sau rugaciune este iertarea. Iertarea de sine si iertarea celorlalti caci doar asa zgomotele se sting iar muzica devine muzica.
Iertarea are ca efect dezlegarea de probleme pentru ca daca nu ierti sau nu te ierti vei fi mereu legat de trecutul suparator, de faptele gresite si te vei inchide intr-un cerc vicios in care vei intalni probleme similare pana vei intelege ca trebuie sa le lasi ca sa se usuce, nu sa le hranesti cu atentie si emotii de intristare.
Nu ai nevoie de iertare, Vrei sa ierti si vrei sa te ierti!
Poate ca iertarea este cea mai interesanta forma de manifestare a iubirii cu rol vindecator.
.jpg)
