miercuri, august 01, 2012

Descantecul Iubirii...


O tu inima sus plina,
Plina plina si senina
iti strig cantecul cu viata
ca sa-ti fie noaptea plina
de  trairi nebanuite
cu venin de dor stropite
haide urca-n piept la loc
si-nveleste lumea toata
cu drag mult si bland odata

peste ochi
peste urechi
peste buze si in frunte
 iti strecor sarutari multe
si-ti descant ca sa te curat
de mult greu si de dureri
adunate pana ieri
ca sa uiti de lumea toata
si  de timpul ce-a trecut.
ma platesti cu un sarut
imi pupi inima si dorul
 si iti dau in schimb izvorul
limpede si cristalin
sa te-nchini la apa rece
si suspinul iti va trece
inima sa iti adapi
din izvorul nesecat
al privirilor fierbinti
pe care tu mi le alinti
si de n-ai arginti sa-mi dai
poti sa-mi dai dragostea ta
sa m-ambrac doar eu cu ea
alte haine sa nu am!
gol sa-ti fiu si viu si drag
sa ma mangai cu privirea
sa-ti descant doar cu iubirea
sa traim in vesnicie
in trei lumi placute mie
lumea ta
lumea mea
si lumea noastra
sus nascuta intre ceruri
si-nceputa pe pamant
ascultata doar de vant
si-nteleasa doar de ingeri.


Aproape romanesc cantecul asta...ca o balada, doina...






Un comentariu:

Lethe spunea...

ma omori...tu!