Dezbraca-ma!

Aici cad stanci de pe inima mea...
se prabubsesc intr-o mare frumoasa
si tu iti risti trupul de om in fata stancilor imense
ce te pot zdrobi...

le muti cu trupul
privindu-ma, atingandu-ma,
sarutandu-ma...

le prinzi cu sufletul
cunoscandu-ma, intrbandu-ma, iubindu-ma...

si le pui cu blandete la baza inimii mele
promitandu-mi ca acum,
inima dezvelita nu-mi va mai fi lovita de nici o furtuna.

dezbraca-ma de piatra,
de stanca...
lasa Soarele sa curga pe mine
bucura-ma! bucura-te!
aluneca-mi pe sub piele!
invige-mi frica de zboruri inalte!
si du-ma in marea de stele
pe inorogul meu alb submarin.





prin tine, simt ca iubesc toti oamenii...