asa cum tac ei, copacii
iti vorbesc eu prin culorile lor
asa cum se odihnesc norii peste padure
iti ating eu umerii goi
iar cum vantul impinge lacul spre mal
tu imi impingi pulsul spre cer
si cum pamantul se-nmoaie cu bruma
inima-mi gusta joaca nebuna
a ochilor tai ce-mi dau -
nu imi mai cer...
imi dau tacerea
pe care-o caut in cuvant si n-o gasesc
plamadita de sus dintre stele
in cristale proaspete de inima pura
in cristale moi de inima buna..
4 comentarii:
pana la urma ai lasat-o. :)
pai am finalizat-o:)
vine toamna..
eu am invatat multe de la copaci-cum sa astept,cum sa ascult,cum sa privesc...
In fiecare zi am cate ceva de invatat de la natura.:)
Trimiteți un comentariu