Poezia in viziunea mea actuala...

Atata vreme cat acest cantec al vietii ,poezia,
are un scop pamantesc (cu snesul de hedonist),
el va inceta sa existe.
Poezia exista daca transcende
chiar daca nu vobeste despre transcendere
caci ea nu este o strategie,
este o stare
care te ajuta sa treci dincolo de limita cunoasterii perceptibile,
dincolo de subtil.

Poezia este o expresie intuitiva a incognoscibilului...


Oamenii sunt atat de nefericiti pentru ca au uitat sa se rasfete gratuit. Au impresia ca totul se plateste. Atat de hipnotizati sunt de sistem incat atunci cand se simt bine gratuit refuza fericirea, isi neaga simturile si revin in banal. De ce? Se tem ca trebuie platit, se tem ca o sa raspunda candva pentru secundele acelea. De unde prostia asta? S-a format un reflex, un instinct corupt care te-a invatat ca feircirea e scumpa... Tocmai din cauza asta oamenii nu se mai pot bucura de o frunza, de un copac, de un nor, de ploaie sau...cel mai bun exemplu, de o floare. Pana si florile au ajuns sa plateasca pretul fericirii noastre. Il platesc ele atunci cand le rupem si il mai platim si noi atunci cand le cumparam. O floare oferita ii mai face pe unii fericiti, dar o floare crescuta pe marginea drumului si-a pierdut valoarea pentru ca nu se poate cumpara, pentru ca este gratis, pentru ca iese din sitem, nu trebuie sa oferi nimic ca sa te bucuri de ea...insa oamenii nu isi dau seama ca ceea ce oferi de fapt este chiar fericirea. Cu cat te bucuri mai mult cu atat platesti naturii mai mult. Cu cat o iubesti mai mult, cu atat ii daruiesti mai mult...unde e logica? Economic vorbind, nu e.

Oamenii au uitat de poezie, de cantec, de romantism... Nu mai sunt cele autentice, toate au in spate ceva corupt. Putini mai sunt cei care le simt autentic.

Septembrie frig

Dimineata de septembrie - frig...
ploua afara,
ploua in casa,
ploua in mine, monoton...

Inima se-ascunde in mine
ca mine in plapumi,
si-mi bate in ritmul picurilor
zdrobiti de geam indragostiti.

pic pic pic,
in ritm de vals
tac tac tac
in stil de jazz...

pic loveste tabla indoita
tac danseaza intre doi de pic.

pic si tac,
pic si tac
si ma ridic
mai indragostit de fiecare pic
ce danseaza singur in mine
linistit,
singur sub plapumi,
singur, septembrie si frig...


scrisa in dimineata asta friguroasa de septembrie, ascuns in casa de o ploaie rece si mocaneasca... Am furat melodia de la Alexa de pe blog :D

http://paperplanes-paperplanes.blogspot.com/



Janis Joplin - ''Little girl blue''
Asculta mai multe audio diverse

Adam

Imi dezbrac instinctele in fata mea
si le-ncalzesc la rasarit.

Privesc catre soare
ca un copil
ce nu stie inca cuvantul soare,
privesc inocent si pur
ca pentru prima data-n viata
cand tot ce e nou pare o minune,
cand stii doar sa existi...

Mi-am dezbracat instinctele la rasarit
privind spre mine si spre soare
si m-am incalzit...

Acum cand sunt gol
lumina ma atinge si o simt
dar cand aveam haine -
erau reci si mi-era frig.

Fata mi-era palida de-atatea masti,
inghetate de frica si de frig...

M-am lepadat de cuvinte
m-am dezbracat de pareri
si am ramas gol pusca
dezbracat sub soare
intr-o lume atat de rece...

sunt gol... si doar lumina
ma-nveleste intim
cu o mantie
si-un zambet pur.

Adancuri luminoase

venind din adancul sufletului
dragostea mea pentru existenta
este luminoasa...

de ce oare omenii spun ca
adancurile sunt insa-ntunecate
daca in ele zac adevaruri luminoase?

nu cumva in mintea noastra
sta de straja intunericul frustrat
si complexat?

De ce nu stie omul matur
cat de luminate ii sunt adancurile?
unde se pierde pe drum?
chiar crede ca-l va ajuta lumanarea de la capatai?

Adu-ti inaltele adancuri in viata...
coborand in sus pe culmile tale
si nu te sfii daca vor rade de tine
cei ce urca aici rostogolindu-se apoi la vale.

ultima strofa: te dezvolti in toate directiile daca alegi sa cauti adevarul, te dezvolti pe verticala si in sus si in jos, avand un drum luminat.

Sau unii, se dezvolta doar in plan material(aici) si pe plan spiritual se duc la vale.

Orb religios

Daca oamenii nu ar mai avea
ochii picurati cu ceara...

si cu ochii-nchisi
si cu ei deschisi

L-ar vedea pe Dumnezeu
zambindu-le cu drag in fata.

Asadar...

Da-ti ceara jos din ochi arzand-o
si vei vedea lumina.
si de-ai sa crezi in asta fapta
doar ai s-o vezi, n-o sa te arda.

Si da-o jos topita cu dragoste inflacarata
si nu lasa sa curga sange sau lacrimi
lasa daca vrei...
cativa picuri de arta...

pentru ochii flamanzi,
ai semenilor tai.

Ideea e ca Divinitatea nu sta intr-un ritual sau o lumanare, sau o icoana. Ele sunt bune uneori dar nu reprezinta Divinitatatea ca atare.
Un act divin nu se repeta, cum nici acelasi cantec nu se repeta, nu e niciodata la fel, il poti asculta o singura data.

Divinitatea e sponatana, e vesela, e vie, e muzica, e cantec, poezie, forma, culoare, sentiment, vibratie....intamplare, existenta...prezent. E peste tot...dar nu doar restransa la spatiul bisericesc sau crestin, budist, mahomedan etc. E Universala, e peste tot.
Nu va blocati in automatisme...dezghetati-va mintea si sufletul, deveniti fluizi, animati, pozitivi cat e cu putiinta si incercati sa propagati binele in starea lui naturala. Asa cum vine, atunci cand trebuie. Nu incerca sa faci un bine doar pentru ca e frumos, fa-l doar daca trebuie.

Nu trai doar cu ritualuri caci sunt PLICTISITOARE pentru divinitate. Divinitatea iubeste individualitatea, actul unic, actul spontan, rapid si frumos.
Nu te retrage definitiv din ritualuri, ele sunt bune insa...repet! Nu trai doar cu ritualuri, rugaciuni,, etc. Iar cand faci un ritual, fa-l ca si cum l-ai face pentru prima data, ca si cum nu ai stii nimic despre el. Nu incerca sa il faci identic cu cel dinainte, caci nu va fi posibil, insusi tu esti deja schimbat, nu ai cum sa te mai repeti nici macar pe tine. Nu te limita sa cauti divinitatea doar printru-n ritual sau loc consacrat. Vine oriunde ca te iubeste :P. Si mai ales....vine oricand atata vreme cat crezi si esti plin de iubire.

Si cel mai important... nu varsati sange pentru religie, sau nu produceti suferinta doar pentru ca voi sunteti siguri ca ceea ce ati invatat este corect. Nici nu credeti, nici nu ati vazut... dar sunteti siguri ca , Crestinismul este varianta buna. Sau sunteti siguri ca un om trebuie sa moara pentru ca este un criminal sau violator. De unde pana unde? Si daca.. unul e criminal, de ce credeti ca unii oameni ar produce suferinta si familiei lui? De unde pana unde? Pentru Dumnezeu? nu cred ca poti ucide pentru legile Lui Dumnezeu. E o contradictie majora aici...
Mergi doar cu Dumnezeu inainte...si nu vei avea ocazia sa ai langa tine astfel de oameni sau de contexte. Daca toti ar face asta...

Vantul pe lac...

Locuind pe-o margine de apa
plopul alb sta inclinat
catre salcia pletoasa,
de pe lac.

Ii trimite frunze scrise
cu a timpului cerneala,
picurandu-le pe apa -
plutitoare...

Dar salcia mai gratiosa
isi varsa podoaba deasa
in apa rece si grea -
unduiri de catifea.

Confesiune

E ora cinci si jumatate..
imi pleaca trenul
catre impacare.
usor...usor, gara se ascunde-n ceata
si nu nu mia vad de unde am plecat.

vagonul e aproape gol
e pustiit...
ma uit pe geam peste campii
ce pudice se-ascund in ceata...

nici nu ma vad miscand
dar simt zgomotul de sub roti,
si-am impresia ca sinele se tin
de glume-mpiedicate.

nu stiu unde merg,
nu stiu pana unde am platit...
am cumparat un bilet
cu gandul ca plec
sa-mi duc gandul departe...

si iata c-am plecat.
suntem acum in tren si eu
si gandul acesta -

lui, nu i-am cumparat bilet
cu gandul ca-l va prinde nasul
si-l va pune sa coboare-n alta parte...


butterfly mornings
Asculta mai multe audio muzica

Dorm in padure...

dorm in padure.
mai trece peste mine o seara de toamna
blanda si rece...

dorm in padure,
in sat cainii latra tare
dar eu aud doar soapte...

dorm in padure pe inserate -
- un apus cald se topeste departe...

dorm pe pamantul moale si rece
dorm in brate de inger
dorm in iubire si pace
si nimic nu-mi pare melancolic sau rece...

iubesc, iubesc...iubesc
padurea asta umeda si rece
caci la randu-i...
cu iubire sufeltul mi-l incalzeste.


Sigur Rós - All Alright
Asculta mai multe audio muzica

Nu am scris niciodata cu lacrimi

Am scris despre credinta
Dar nu am scris niciodata cu lacrimi,

Am scris...
Fara sa imi tocesc coatele pe scripturi,

Am preferat sa imi mangai ochii pe cer
cerandu-i aghiasma cand ploua,

Sa-mi vindec ranile cu flori si roua,

Sa-mi invalui oful in mister,

Si sa-mi dezleg efemerul din gand.

Natura m-a invatat
sa-mi alung nefirescul din drum;

Si mi-a invaluit in pace
trupul, sufletul si mintea
fara sa caut vreun altar zidit de om...

Ce aflasem eu de fapt?

Alatar e fiecare om
cladit cu dragoste de Dumnezeu...

Mareata ghinda

Ridic o ghinda
intre degetul mare
si aratator...

O privesc,
vad doar o ghinda
in care zace un copac
si-un veac
si multe alte veacuri
si codrii...

In micuta ghinda,
rade la mine
acelasi mister
care rade-acum si-n cer.

Oare, am sa cutremur Universul dac-o scap?

S-a copt dorul...

Dor de toamna...!
ai stat toata vara
la caldura si la soare
si m-ai imbatat cu vise,
si cu zvonuri.

Acum, mustul ma imbata
si cu cantec ma adoarme, corbul...

A venit toamna...
caci miroase-a nuci si frunze,
si din bolta gust un strugur' -
- S-a copt dorul...

Credinta

O patura de nori greoi si negrii
intuneca vazduhul
pustiind ulitele din sat,
dar, crapandu-se putin,
mai lasa sa patrund-o raza.

Acum, lumina o privesc cu totii,
pe cer senin doar o vedeau...

Si chiar si-asa,
acum cand cerul tot e doar o raza,
in sat sunt sute...

Caci fiecare vede raza sa.



Vizualizarea unui lucru include o atitudine superficiala in comparatie cu privirea unui lucru. A privi e mai aproape de un proces constient. Oamenii s-au obisnuit sa priveasca divinitatea doar cand sunt pusi in situatii grele, intunecate dar cand totul le merge bine...doar o vad, stiu ca exista, dar nu o mai studiaza(nu privesc) nu o mai constientizeaza atat de profund. (sa nu generalizam). In concluzie, privitul necesita motivatie, curiozitate, imlicatie. Vazul e un automatism, e putin mai superficial.

Si chiar si asa...ideea finala e ca fiind in conditii de greutate fiecare vede raza sa. Adica atunci cand vine vorba de raportul individual cu divinitatea, neglijam de multe ori proriile idei, propriile modalitati de a ne adresa, ne sunt tocite caile de autocunoastere. Ne vedem pe noi , nu ne privim pe noi decat foarte rar. Insa, in masa, acceptam sa privim atunci cand toti sunt pusi in fata noutatii, redescoperirii. Dar in intimitatea noastra spirituala de multe ori, din pacate aplicam ideile privite din afara.
Priviti raza voastra, dar e un pas inainte si faptul ca doar o vedeti.

Nontempo...

Stii cum e cand timpul uita de tine?
stii cum e?

Iti spun eu ca nu stii caci nu ai cum!
si daca ai impresia ca ai aflat crede-ma ca minti!
te minti singur, orbeste.

Timpul nu uita de nimeni,
timpul nu trece!
Treci doar tu!

Adoarme-ti mirajul acesta si scoala!
nu sta caci ai sa ramai ca odinioara
sau ai sa te scurgi ca din clepsidra
pe dale de piatra rostite demult,
rostite sfant...

Si daca nici piatra nu are vreodata sa piara...
tu... Omule?!

De ce te temi?
de ce amani?
de ce dai vina pe timp?
da-i vina pe tine si iarta-te!

Acum, scoala si traieste-ti viata!
caci nu ai timpul de trait...



Yiruma-Time forgets
Asculta mai multe audio diverse

Transcendere

pe inserate,
mi se asterne lumina in suflet
si linistea imi canta lin.

sunt singur,
stau la fereastra
si ploua -
iar vantul ma bate incet
pe obraz...

afara e frig,
in mine e cald.

stau la fereastra si tremur...

afara e frig,
in mine e cald.

soarele se stinge usor,
in mine se aprinde un altar.

afara esti tu...

Strigat de seara

Pastrez in mine un strigat de seara
care zace...
caci m-am sfiit sa-l scot afara
si l-am lasat trei nopti la rand sa doarma cu mine
iar acum, ma da afara.

Am sa tip si am sa iti dau aripi sa pleci
amarule gand frumos si nefiresc!
dar intoarce-te curand la mine
prin vorbe si fapte
nu prin urlete coapte de-o vara.

Intoarce-te fapt
si lasa-ma sa te-mplinesc
intorce-te cuvant
si lasa-ma sa te rostesc...

nu vreau sa urlu,
nu vreau sa zbier dupa viata,
vreau doar sa mi-omplinesc.

M-am saturat de nopti furate de tine
ti le dadeam ca jertfa
dar cred c-a fost destul.
ti-am dat chiar si din mine!
insa acum e timpul sa ma rasplatesti
adu-mi...!?
adu-mi clipa in care sa spun.

Intoarcete te rog prin vorbe si fapte
gandule drag,
si mai ales...
intoarce-te la fel de curat!

La un apus de toamna...

La un apus de toamna
s-au intalnit pe-o frunza fragila
un fluture
si-o picatura...

ma uit si ma intreb:

E posibil oare
ca sufletul meu
sa stea cu ei pe frunza?
e demn de-atata gingasie
si e oare atat de pur si de usor?

La un apus de toamna furtunos,
stau intr-un picior
caci nu stiu unde-mi este locul
ori pe frunza,
ori in pridvor*...

* cu sensul de: pridvór (pridvoáre), s. n. – 2. Încăpere la intrarea în biserică, atriu.

_______________________________________________________

simbolistica:

apus - final...amortirea luminii prezente, poarta de intrare in intuneric, pregatirea pentru a doua zi, pentru un nour rasarit. incheierea unui ciclu. (intunericul dinaintea luminii mereu e mai intens perceput)

Furtunos - furtuna cu elentele sale, mai scapa cate un fulger(chiar daca e toamna) ce reprezinta lumina, treziri, sclipiri, care raman in ecou(tunetul furtunii indeprtate)
furtuna - imprevizibilul apare, raul apare si sub forma de lumina(fulgere distrugatoare) dar si fulgere creatoare(care starpesc raul)

toamna - include amestecul dintre toate anotimpurile. (anotimpuri = perioade istorice ale omenirii)

frunza - intoarcerea la natura, regasirea esentei(individualitatii) in natura, intelegerea divinitatii prin natura.

pridvor - biserica(institutia, formele de credinta in masa)

intr-un picior - nehotarare.

frunza fragila - natura.

omul e pus la mijloc. sunt oemeni demni de natura, care stiu cum sa o patrunda fara a provoca dezechilibre si oameni care o dezechilibreaza total.
Intoarcerea la natura si spiritualitate este solutia echilibrului. Una fara alta nu se poate. (Stiinta plus Religie)

Sunt rece ca vantul de toamna...

o poezie cu muza ascunsa. (nu ne cunoastem)

Sunt rece...
Da,
Sunt rece ca vantul
Dar fara vantul... nimic nu ar mai dansa.

Sunt ca vantul rece de toamna
ce smulge frunzele...balerinele,
facand cu ele o pirueta solara
in reflectorul cald de toamna
ce apune sub cortina de nori greoi.

Sunt rece si palid...
si e mai bine sa nu ma vezi,
sa nu ma simti.
asa sunt eu...

Nu ma alerga caci n-ai sa ma prinzi,
si nu imi cere ceva
caci de vrei sa ma vezi
am sa rascolesc praful
si-am sa-l inalt intr-un vartej...

asa sunt eu... ca vantul rece de toamna.

Mai bine asculta-ma
si priveste-mi dansul pe cer.
Sunt un balerin invizibil
si nu vreau sa devin o statuie calda de fier.

Family Portrait

Asculta mai multe audio Muzica

Artist anonim

Alerg topit de vanturi si batut de Soare
intr-o lume-n care natura isi joaca rolul
fara niciun spectator.

Ba mint...
mai tresare totusi cate unul ratacit
care-i urmareste dansul
si-o asculta fericit,
dupa care, pleaca...
dar revine obosit.

Singura, artista,
canta pe spirala vietii chiar acum!
un sunet angelic de harpa
rasuna in noi...

Vibrand in felul asta
ne ridicam din aer si din lut
precum arborii spre ceruri...
sau pasarile-n vant.

Doar ascult-o !
si-ai sa razi,
si-ai sa canti,
aplaudand...


Asculta mai multe audio Muzica

Urmatoarele filmulete vor descrie mai bine vibratia de care vorbesc si spectacolul Artistei noastre, care se desdfasoara si in noi si in jurul nostru pe baza acelorasi legi Universale, codificate spiralat:)

Aici e unul

Si aici altul :D

Bine ai venit Septembrie!

exact acum 10 minute am cunoscut un balerin. e ciudat pt ca asta am vrut sa fac eu cand eram mic... si de cate ori venea toamna resimteam acut potrivirea cu aceasta cale artistica. Imi dau seama ca o buna perioada nevoia asta de balet a fost cronica, nu acuta... in final m-am apucat de karate. (o forma speciala, mai eleganta, la care vreau sa revin) Nu stiu ce treaba are asta cu toamna... insa la mine exista o sincronizare intre cele doua:))





Asculta mai multe audio Muzica

Tablou uman

Privesc...
un rasarit mut
ce nu-mi mai spune nimic,
iar copilaria ma bate pe umar
si ma intreaba:
unde sunt?
ce-am patit?

Soarele rasarea pe note soptite
Si picta cerul razand,
Il picta in mine...

Oare?

Cred ca da...
ii placea vesmantul sufletului meu
curat si usor,
care zbura cu vantul ca un fluture
pe care ploaia il innoia de fiecare data.
Firescul se reflecta pe panza curata
ca un vis...

Vreau sa mai pictezi in mine,
macar o data...



Asculta mai multe audio Divertisment