Lux aeterna

Cete de ingeri vin calarind inorogi
iar tropotele lor zburatoare
rasuna subtil printre noi.
Notele lor salvatoare raspandesc lumina
ca un val.
-
Ca un scut,
inainteaza frumusetea divina si adevarul vindecator
dragostea, armonia se inalta din intentia lor
si abunda Pamantul
scuturandu-l de trecut si de viitor
renascand in prezent,
mai aproape de un nou adevar.

Amintiri din vis

Ca intr-un vis
ma scol si calc pe niste pietre vii,
plutitoare.

Imbracat in alb stralucitor
merg pe poteca ce pluteste spre vid
si imi dispar pietrele de sub picioare.
Acum merg in vid
si n-am unde sa pic.

Trec mai departe de stele
mai departe de haosul stiut
si tot ce e... nu mai are corespondent vreun cuvant
dar seamana cu muzica, cu poezia, cu ingerii,
cu un fulg cristalizat de nea,
as spune...
cristalizat mai mult in linii curbe.

Sinestezia singuratatii

Singur, ud, nud, frig...
astept sa cada peste mine o soapta calda
ca un portocaliu rasarit...

sa ma imbrace o privire,
sa ma simt privit...

sa ma protejeze un gest mic.

In ploaie, cerul sopteste,
fulgerul ma face sa ma simt privit,

dar tot sunt singur-nud, ud si mie- frig.

Ruga

Ca un picur de ceara limpede,
fierbinte -
curge cuvantul din mine,
cu foc...

Cuvinte in flacari trimise sa-mi aduca lumina
zboara concentric sub forma de gand creator
in intunericul rece si fad...

Emotia e mare!
e frig, e cald, sunt amortit si usor
e-un fel de extaz ce pare haotic,
dar nu-i...
e doar armonios si ager,
scurt ca o scanteie.
acum este, acum nu-i!

Un vortex de ceva frumos
ma soarbe spre centru
lasandu-ma liber total,
iar ruga se termina printr-o implozie
ce rasuna in maretul Altar.

Stau pe pamant si ma rog -
Universul asculta
si imi trimite raspunsuri
pe un alb inorog.

Existenta

Departe de orice gand,
departe de orice stare
exist intiparit esential
ca un punct flexibil, imaterial
in Opera Sa.
-
Si ma recreez
clipa de clipa,
in ritm sincron cu Univers.

Seceta, peisaj urban...

peisaj urban...

suflete despuiate, sarace...expuse,
corpuri ascunse,
ganduri mixate,
individualitati aparante,
un joc nebun in mijlocul cetei
coborata din cer, invizibil...
lumina electrica...

caminele se usuca,
ardem de vii pe vremuri de pace
si inflorim pe vremuri de razboi,
suntem ridicoli.
hai sa ne-mbracam sufletele-napoi!

Nocturna

Privesc padurea spre sfarsit de noiembrie, cand
ceata imi ascunde luna,
invitandu-ma astfel s-o caut,
sa o cer,
sa o cunosc,
sa o recreez in mine
caci este...
dar nu o mai vad!

Credinta ca este...
ma lasa insa sa o port in ochi...

Padurea canta teluric, lemnos
iar ceata isi intinde vocea-i aproape ireala
in valuri spirale
ce se invart ispititor...

In bezna asta rece
apare ca o pata glaciala, luna
intr-un tablou expus pe o sonata calda, inceata,
cantata de padure si de ceata
pe note nascocite
de vantul dirijor.

Din cand in cand se mai aude un mugure de viata
ce da culoare noptii reci -
o bufnita pufoasa
sopteste despre veci...