Dex:
Vad - 1. ♦ Fig. Loc de trecere; drum, cale;p. ext. loc de scăpare, de salvare; loc de trecere prin apă de pe un mal pe altul 2. Țărm, mal, liman.....etc
Pornind de la semnificatia cuvantului vad si de la trairile pe care le-am avut la Vadu pot spune cu cea mai mare usurinta ca este vorba de fapt despre un loc de trecere intre doua Lumi. Lumea iluziei si a rutinei in care traim zilnic si Lumea Realitatii Pure in care Natura ti se releva in modul ei firesc in care Omul e Participant la dialogul dintre Divin si Creatie, nu doar martor... Aici inveti ce poti cere Cerului si chiar ti se da.
Ajuns aici, linistea ti-e singurul partener astfel incat tot ce poti sa mai auzi, vine doar din interiorul tau. E locul in care te auzi, e locul in care inveti sa-ti linistesti cele 5 simturi ale materiei insa dai ascultare altor simturi pe care nici nu stiai ca le ai dar pe care Natura ti le dezvaluie bland. Aici inveti sa dai ascultare unor niveluri ale Fiintei tale pe care poate doar in copilarie le-ai perceput dar au fost date uitarii - si nici nu le-as numi niveluri... e vorba pur si simplu de profunzimi ale fiintei, de structura ta in Sine.
Am cunoscut locul de trecere intre clipa si vesnicie pentru ca orice moment poate deveni memorabil, iti poate aduce experiente ce deschid noi dimensiuni ale fiintei tale, noi spatii de explorare ale existentei care reduc totul la o viata mult mai simpla dar foarte complexa...
Aici am invatat sa ma trezesc si sa ma culc cu soarele odata, la rasarit si la apus, atunci cand delfinii s-au aratat de fiecare data.
Aceleasi trairi le poti avea oriunde, acolo unde Linistea iti Vorbeste, nu doar la Vadu, insa aici Natura poarta o masca arida, ce te determina pe tine sa o inlaturi. In orice loc te cheama dar nu iti ofera nimic palpabil sau vizibil, insa iti indica alte simturi. Peisajul e monoton la prima vedere dar sub uniformitatea lui se ascunde o diversitate neinchipuita. Priveste pana vei vedea ceea ce este nu ceea ce stiai deja.
Tarmul
Ma aflu la intalnirea dintre munte si mare
Eu sunt pauza dintre valuri, linistea apei...
Nu sunt nici muntii, nici marea,
Sunt cel ce le priveste intalnirea.
Muntii si marea nu se lovesc unul de altul
Cum am crezut pana acum,
Ei se intalnesc in mine -
Privirea mea e locul intalnirii lor curate.
Si ochii....
Vreau sa-mi fie demni de puritatea intalnirii lor
Sa-mi fie curati ca ziua
Si senini ca noaptea
Sa gazduiesc in privirea-mi limpede rasaritul si apusul...
Asculta putin cum marea ii sopteste tarmului iubire...
Nu ma regasesc in soapta lor
Dar soapta lor o regasesc in mine...
A mai fost candva, dar altfel -
Sigur a mai fost...
Inima-mi cunoaste muntele si marea
Caci inima mi-e intalnirea lor
Asa...ca o cochilie
In care marea-nvarte roca muntelui intr-un vartej.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu