Descantecul Iubirii...

O tu inima sus plina,

Plina plina si senina

iti strig cantecul cu viata

ca sa-ti fie noaptea plina

de  trairi nebanuite

cu venin de dor stropite

haide urca-n piept la loc

si-nveleste lumea toata

cu drag mult si bland odata

peste ochi

peste urechi

peste buze si in frunte

 iti strecor sarutari multe

si-ti descant ca sa te curat

de mult greu si de dureri

adunate pana ieri

ca sa uiti de lumea toata

si  de timpul ce-a trecut.

ma platesti cu un sarut

imi pupi inima si dorul

 si iti dau in schimb izvorul

limpede si cristalin

sa te-nchini la apa rece

si suspinul iti va trece

inima sa iti adapi

din izvorul nesecat

al privirilor fierbinti

pe care tu mi le alinti

si de n-ai arginti sa-mi dai

poti sa-mi dai dragostea ta

sa m-ambrac doar eu cu ea

alte haine sa nu am!

gol sa-ti fiu si viu si drag

sa ma mangai cu privirea

sa-ti descant doar cu iubirea

sa traim in vesnicie

in trei lumi placute mie

lumea ta

lumea mea

si lumea noastra

sus nascuta intre ceruri
si-nceputa pe pamant
ascultata doar de vant
si-nteleasa doar de ingeri.


Aproape romanesc cantecul asta...ca o balada, doina...