Iti spun...
ce bine ca muntii s-au ridicat pana aici
pana aici, acum,
astfel incat sa pot atinge inaltimile
prin inspir
prin piele
prin varful degetelor
nu prin cuvinte...
Ce bine e aici langa lacul limpede
pe care se reflecta povestea unui ghetar...
Taina este limpede pe varfuri,
ca un cristal.
Si-mi potoleste lacul setea,
soptindu-mi
ca natura nu are cicatrici.
Are doar urme candva lasate de Mister
pe care ea le-mbraca permanent,
in muzica si poezie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu