Alcovul inimii, R.M.ister

Nu imi explic acest text... cu toate acestea cred ca e cazul sa il las pe blog.
e vorba de o inspiratie extrem de puternica, insa poate nu prea bine exprimata si care nu are o cauza concreta referitoare la o persoana anume.


lasa-ma sa nu-ti spun despre mine
lasa-ma sa tac in fata ta
si sa ma asez alaturi atunci cand vrei odihna
nu imi complica prezenta langa tine cu-ntrebari.
primeste-ma ca un intreg raspuns,
asa cum sunt...
Iubire si un sambure de Adevar.

vreau sa-ti fiu zambetul ascuns
de care nu mai stie nimeni
si fiorul cel mai scump
pe care nu-l mai intelege nimeni
si vreau sa ne ascundem
in mica noastra taina calda,
inocenta,
pe care o putem simti
doar in Odihna Mintii...

nu e nimic confuz aici!
nu e nimic gresit!
dar trebuie sa tragi cortina
si sa intri in alcovul viului,
al inimii,
nu in alcovul mintii...

si te vei simti ca vinul rosu
in sangele treaz,
cu adevar impartasit...

haide cu mine in alcovul inimii
sa dormim pana ne uita Dumnezeul stiintelor exacte,
pana ne uita materia si ne unim,
pana cand Il intalnim pe Dumnezeul Vietii
doar privindu-ne ochii inchisi sarutandu-ne pe pleoape,
pana ne uita limitele dorintei,
pana cand nu ne mai trebuie nimic

decat Odihna in care sa crestem
sporind in Taina Vietii...
in Micul Nostru Paradis egal cu Universul.

crede-ma cand nu mai crezi in nimeni!
pentru tine eu sunt Micul Print
si-am sa ma urc pe trunchiul Arborelui Vietii
caci vreau sa ne trezim la viata
Acum, Aici, in Universul-Paradis!