Romania - Umanitate

Uneori stau si ma gandesc. cu tot greul din tara asta si cu toate inconvenientele....unde in alta parte a lumii as vrea sa fiu? Totusi, in ciuda inconvenientelor economice mie imi place aici. Nu am calatorit in lumea larga insa stiu ca nu e mai bine in alta parte. Poate doar in Himalaya...dar atata vreme cat vreau sa duc o viata intre oameni, o viata spiritual-sociala, Romania cred ca e locul potrivit.

Aici mai e inca liniste, aici esti inca aproape de natura atunci cand vrei sa evadezi, aici esti aproape de oameni si poti vedea cum te asculta, poate nu toti dar mereu iti vei gasi cel putin doi trei oameni care sa vezi ca te asculta si ca te privesc.

Aici esti inca auzit, si tot aici exista o libertate spirituala magnifica si oportunitati in directia asta avem la tot pasul. Numai prin inteleptii formati aici sau prin mostenirile culturale inscrise in balade, doine, simboluri, ceramica, vestimentatie si ritualuri... Daca as fi strain...mi-as dori din tot sufletul sa am Maramuresul atat de aproape, sa am Transilvania atat de aproape, manastirile romanesti atat de aproape, schiturile sfintilor, Dobrogea si magia meleagurilor sale sacre, Delta Dunarii, Apusenii si toate misterele lor, Bucegii si altele...

Toate astea tin locul unui periplu planetar. Si nu o spun pentru ca sunt roman...o spun pentru ca astazi m-am trezit pe aceasta ramura inca verde a umanitatii, neamul romanesc.

Suntem o ramura a unui intreg si nu suntem separati de restul omenirii...dar aici, pe creanga noastra avem un paradis magnific, o pace si un aer pe care multi al vrea sa il respire...
Ma mir uneori ca nu vedem toate astea...dar sper ca intr-o zi, sa constientizati aparteneta voastra la acest ram deosebit al umanitatii si doar asa veti putea simti intregul arbore...intreaga constiinta. Cautand intai in limbajul stramosesc veti putea intelege si radacinile altor popoare, ajungand usor usor la radacinile umanitatii...acolo unde toate neamurile se impletesc intr-unul singur, acolo unde toti suntem la fel, acolo unde nu mai exista razboaie, acolo unde iubirea este inca vie si infloreste intim, pe ascuns. Hai sa ne dam sansa infloririi....sa coboram spre radacinile iubirii care ne-a propulsat aici si sa aducem din nou iubirea la suprafata, in prezent, intre oameni... Nu mai lasati sa va copleseasca un sentiment de jena atunci cand vreti sa spuneti ca iubiti...iubiti fara teama, fara jena, iubiti liber!

Si mai ales...depuneti minimul efort de interes in a va intelege olriginile...caci mergand spre originea noastra mergem de fapt spre originea Umanitatii, asa cum mergand spre dimensiunea interioara intelegem de fapt asemanarea noastra cu dimensiunea Universului...
Dar in tot acest drum...mergeti pe caile cunoasterii prin iubire.


Cine cunoaste, poate stie ca astfel de ritmuri se aud si prin Tibet:) la noi insa se aud parca ecouri din toata lumea....



asta apropo de spiritul pastoral romanesc si al conexiunii cu natura, cunoasterea fortelor(spiritelor) naturii, si rolul atribuit copiilor in cadrul unui ritual bazat pe cunoscuta afinitate a spiritelor naturii fata de copii - lucru larg raspandit in alte culturi.