Stau in camera intunecata…
Si ascult ultimul cantec trimis de tine.
Soarele abia s-a ascuns sub norii reci ce curg acum pe casa…
Iar eu,
Din tot ce sunt mai simt doar tunetul furtunii
Si restul… se-amana in tacere, intre ziduri…
Dar intre aste patru ziduri
Se dezlantuie tot cerul
Tot miezul furtunii calde
Se-agita mocnit in mine si afara
Parca e mai dulce dorul cand il las sa-l fure vantul
Si sa-l racoreasca ploaia…
Dar tunetul mi-l sperie prea tare
Si se-ntoarce sa se-ascunda-n mine
Mai adanc….
Si ma doare tunetul furtunii
Cand sunt singur…
Un comentariu:
''Stau la pândă-n bălţi şi împrejur,
Clopot, voce, tunet să mă strige,
Ţipăt rău sau şoaptă să murmur,
Ce voi zice, nu ştiu, ce voi zice? ''
-Tudor Arghezi
Trimiteți un comentariu