uneori raman doar cu umbra
si cu chipul obosit.
atunci, incetez sa ma mai misc,
respir adanc si le inlatur.
imi dau umbra la o parte
si-mi scot chipul obosit
ca pe o masca grea.
si trupul tot -
mi-e apa cu sare,
apa de mare,
apa cu sare din miezul pamantului
incarcata cu linistea vie
a necunoscutului...
si vantul proaspat
e incarcat cu sare,
ma arunc peste valuri
respirand echilibrul din mare...
3 comentarii:
Superb blog! De cand l-am gasit nu incetea a-l aprecia!Esti o persoana deosebita! Te-a atins ingerul ....caci altfel e dificil de exprimat...O duminica binecuvantata!
A
ma bucur mult ca iti place. de ce nu il pot vedea pe al tau? esti doar inregistrata pe blogger?
frumos si pur!
respirand echilibrul din mare..
Trimiteți un comentariu