Din nou platonic...

Atat de profunde sa fie soaptele tale
incat...
atunci cand am sa le ascult
sa-mi modeleze fiorul ca apele necunoscute
ale celui mai puternic rau...

atat de intim sa suspini, sa razi,
incat sa vad frumosul si puterea dintr-o floare
turnate pe chipul tau strain.

Usor si simplu, natural,
sa-ti scalzi sufletul in ochii mei -
sa ne legam privirile timide
atat de strans...

atat de departe sa mergem unul catre celalalt
incat sa facem schimb de trupuri,
de minti,
de suflete,
de lumi...

sa devenim din doua picaturi -
aceeasi picatura ce ascunde intregul ocean...