cufundati in gandurile mele,
vantul trece printre ele
si le spala de-ntuneric.
Valuri de matase verde
se astern peste retina
si imi vindeca privirea
indreptand-o spre lumina...
Fosnet crud de frunze agitate
mi se sparge-n soapte line -
- la ureche...
si-mi inchina astfel mintea
cu podoabe de lumina
pogorate dintre stele.
Si pe ramurile ude
sta pitit un licurici
ce imi picura aghiazma
peste trupul obosit.
Codrul mi-este frate geaman si strabun...
Ma intoarce catre veacuri
Si ma-nvata cine sunt.
2 comentarii:
e foarte frumoasa. imi da senzatia ca e scrisa de Luka (personajul ala de care iti spuneam de te-am luat pe tine drept un prim model :) )
ma simt onorat:)
multumesc!
Trimiteți un comentariu