Born Ironia

Cand am venit aici
Am cazut de undeva de sus, de foarte de sus
si am intrat cu capul intr-o borna kilometrica:
170 km pana la iluminare.

Canon

Intimul meu joc
se termina acolo unde vorbele incep
iar Taina mea se-nchide acolo unde eu nu cred.

Cerc deschis

Copiii sunt mai aproape de Venire iar batranii mai aproape de Plecare.

Intr-un cuvant, sunt mai aproape de Acasa.

Graiul...

cand am venit aici
apa mi-a fost prima hrana
si aerul mi-a fost lumina

prima suflare pe Pamant a fost
prima intalnire cu suflarea divina in trup
primul pas al meu catre duh...

innobilarea templului libertatii, corpul
innobilarea cu hrana nascuta din Lumina
dar mai presus de toate
Graiul...
Cuvantul...

CuVantul pe care il respir
pornesc spre gRaiul de copil

Respir Vantul

inceputul meu in suflare
se pierde cu fiecare dorinta,

dorinta leaga vantul de stanca
si timpul il face sa curga.

curge timpul,
vantul sta -
si omul in loc sa creasca, moare...

respira-ti iubirea
dezleaga-ti dorul
dezleaga-ti dorinta
dezbraca-te de roluri
si lasa sa se-ntemple zborul cel mai mare!

si vantul curge
si timpul moare
si omul intreg rasare
din inima Cerului...

Sounds like silence

Ceara...

Eu cand ma simt bine nu vorbesc, sau vorbesc putin, caci starea mea de bine e muzica mea interioara si atunci cand este, o ascult tacand. Daca ma privesti atent tac pentru ca prezenta ta imi canta amutindu-ma.

Cel mai mult cand iubesc imi place sa Tac, sa Ascult si sa Respir. Cand vorbesc prea mult imi dau seama ca nu iubesc cu adevarat, nu ma aflu langa omul potrivit sau ma mint si mint...

Cand iubti nu aveti timp de vorbe, nu mai exista haz in limbile Pamantului in momentul in care Cuvantul Lui Dumnezeu Vorbeste Muzica Sa in inimile voastre.

Nu mai aveti timp pentru nimic, pentru ca nu mai exista timp...iar renuntarea devine un sens al predarii in marele castig. Renuntarea totala in interior devine o clipa de etern...

Ce viata curata imi dai...

In zborul tau spre cine stie ce nectaruri
te-ai oprit la pieptul meu.
de esti print
sau de esti zana
tu mi-ai presarat pe viul inimii
un strop de roua buna
si-o soapta culeasa din livezi

oofff...fluture albastru
cat esti tu de mic
iti incape cerul intre aripi!
si mi l-ai adus la inima
ca sa il simt...

Schimbarea la fata

Curatenia ii invie pe oameni
ii vindeca de boala
si le salveaza sufletele ratacite

curatenia in jurul nostru
curatenia de trup
curatenia de minte
curatenia de simtire
curatenia de inima

curatenia in intentie si atitudine

curatenia in informatie
ne organizeaza proaspeti, tineri, puri...
viata este afirmatie a creatiei
iar creatia este consecinta afirmatiei vietii,
totul intr-un dialog comun
cantat in glasul iubirii.

afirma, accepta informatia curata
si hraneste-te cu ea pe de-a intregul!

Caci Omul Intreg arata asa:
Omul este in planul Naturii un picur Divin
si in planul Divin este o dovada a Naturii...
Astfel Creatia capata sens in Unica ei existenta
ce face dubla deschidere catre vazut si nevazut
care se unesc in Om si-n Puterile lui.

December?

lasandu-mi privirea sa curga cu lumina soarelui odata, mi-am dat seama ca sunt departe de a privi curat lumea... sunt departe de trai curat, departe de a vorbi curat.

Ceva mai simplu ca lumina nu exista si informatii mai simple decat Lumina nu ne da nimeni pe Pamant. Iubirea e lumina cea mai frumoasa, deasupra constiintei si la baza ei...

Atat de curat este sensul privit in lumina... Atat de clar si neobosit ar fi omul daca ar trai eternitatea luminii care face un salt peste timp si peste spatiu.

Albastru

fierb

in apa

rece

de ploaie

si ma usuc

la lumina noptii

fug de umbra copacilor

in mijlocul poeinii

unde luna isi lasa generoasa

lumina blanda sa ma spele

La umbra neamului

Exista ultima miere pe buzele generatiei care se stinge chiar acum pe la sate...

Dar bunicii nu mai sunt bunici, sunt pensionari,
iar pensionarii nu mai sunt la moda.

borcanul cu miere de se varsa...se goleste greu.

Si deodata zbor...

Dupa Iubire, cel mai mult...
pe oameni ii leaga Libertatea.

iar Libertatea este o arta
care nu se trateaza cu studii
ci cu suflet...

Relatiile nu leaga oamenii
Ci ii unesc in Libertate,
caci orice alaturare de inimi curate
este o poarta cu mai multe balamale
catre Cer...

Inocenta

as inventa un nou cuvant
care s-astearna pe-orice buze
taina tacerii...

as schimba muntii
in rampe catre stele

si Calea Lactee
intr-un raspuns timid
dar sincer...

as schimba Lumea de pampers
si-as impacheta-o inapoi in scutec
pentru putin...
apoi insa as lasa-o goala
la pieptul Mamei sale...
Razand din nou cu Tatal ei.

Testament

De ziua mea...am vrut sa va fac un cadou:

Tot ce fac de azi
va fi sub semnul Iubirii.

Tot ce fac de azi sub semnul iubirii
va fi fara rusine in fata acelora
care rationeaza constant.

Tot ce fac de azi va fi Sensibil
dar in Stiinta de astazi se stie ca...
ceea ce este Sensibil inseamna Profund,
inseamna Specific, Eficient
inseamna Putere.

Ieri am facut un om sa planga
Azi mi-am adus aminte ca...
au mai plans cativa oameni
din cauza mea.

nu stiu unde era vina
dar daca faceam mereu totul sub semnul Iubirii
aveam puterea sa storc nectar din ei, nu lacrimi.

Iubirea inseamna arta,
inteligenta pura,
prin care Inima catre Inima
oamenii pot comunica fara eroare.

unde nu este clar, unde sunt confuzii
Iubirea palpaie, exista indoiala...

niciodata nu este prea tarziu sa traim in Iubire
niciodata nu este locul sau timpul nepotrivit pentru Iubire.

niciodata Iubirea Autentica nu plictiseste
si de crezi in ea... poti repeta la infinit rostirea ei
si-ti va creste inima, nu te vei plictisi.

Si-am sa-ncep cu Hrana pusa sub semnul Iubirii...

Monoteism crescendo

Exista un un singur Dumnezeu
dupa cat de Autentica este Iubirea...

Asa ca, incercati sa mergeti cat mai aproape...
fara teama.

Medicus

Boala este nevoia trupului de suflet si setea sufletului de lumina.

Ca noi doi Unul...

nu ma tem de nimic ce-mi poate oglindi fiinta,
nu ma tem de nimic ce-mi lumineaza fata,
nu ma tem de nimic ce imi poate arata adevarul
dar ma tem insa de ce e mai frumos, de Iubire.
caci iubirea imi poate cuprinde fiinta,
imi poate arata adevarata fata,
imi poate transforma adevarul pe care il am acum,
imi poate anula tot ce am pe pamant
ducandu-ma in ceruri.

nu afirmam nimic, doar ma-ntrebam...
dar nu pun semnul intrebarii caci nu e loc pe foaie.
e atat de mare incat in el incape Universul.

te pun si pe tine sub un semn la fel de mare
si de-ar fi sa imi raspund as amana Universul
pentru raspunsul la tine.
stiu sigur ca Universul e la Noi,
nu doar la mine, nu doar la tine.

si daca asa intens traiesc o intrebare...
Raspunsul oare...
cum o fi...


Cred ca aici e mai mult decat o melodie, la ascultare devine o prezenta.
Arhanghel Chamuel :X :D >:D<

ExiStare

Ma port cu grija in pantecele treaz al Realitatii.
sub o forma sau alta...
oscilez in Iubire
si cand Iubesc, Cunosc, Accept, ma misc... exist

Mi-e dor de clipa venirii mele
Mi-e dor de lumina dinaintea sosirii aici
Mi-e dor din cauza durerii de somn.

ma las de dor...
ma las de suferinta
ma las de zgomot si-mi reiau muzica
imi reiau Sunetul cu care am fost Strigat
ma las Suflului
care curge inca la fel ca atunci cand am fos Creat...

mi-e dor de Rostirea Vietii
in trup si inainte de trup
intrerupta de clipele in care refuz sa ascult.
mi-e dor de sunetul Luminii
de gustul, de mangaierea, de miscarea
si de gandul ei....

Ma las de dor...
Si ma intalnesc cu mine
cu Rostul Rostirii mele din Adevar
in care eu Te regasesc pe Tine.

In Iubire nu mai exista dor
caci nu mai exista distanta sau timp...

Alcovul inimii, R.M.ister

Nu imi explic acest text... cu toate acestea cred ca e cazul sa il las pe blog.
e vorba de o inspiratie extrem de puternica, insa poate nu prea bine exprimata si care nu are o cauza concreta referitoare la o persoana anume.


lasa-ma sa nu-ti spun despre mine
lasa-ma sa tac in fata ta
si sa ma asez alaturi atunci cand vrei odihna
nu imi complica prezenta langa tine cu-ntrebari.
primeste-ma ca un intreg raspuns,
asa cum sunt...
Iubire si un sambure de Adevar.

vreau sa-ti fiu zambetul ascuns
de care nu mai stie nimeni
si fiorul cel mai scump
pe care nu-l mai intelege nimeni
si vreau sa ne ascundem
in mica noastra taina calda,
inocenta,
pe care o putem simti
doar in Odihna Mintii...

nu e nimic confuz aici!
nu e nimic gresit!
dar trebuie sa tragi cortina
si sa intri in alcovul viului,
al inimii,
nu in alcovul mintii...

si te vei simti ca vinul rosu
in sangele treaz,
cu adevar impartasit...

haide cu mine in alcovul inimii
sa dormim pana ne uita Dumnezeul stiintelor exacte,
pana ne uita materia si ne unim,
pana cand Il intalnim pe Dumnezeul Vietii
doar privindu-ne ochii inchisi sarutandu-ne pe pleoape,
pana ne uita limitele dorintei,
pana cand nu ne mai trebuie nimic

decat Odihna in care sa crestem
sporind in Taina Vietii...
in Micul Nostru Paradis egal cu Universul.

crede-ma cand nu mai crezi in nimeni!
pentru tine eu sunt Micul Print
si-am sa ma urc pe trunchiul Arborelui Vietii
caci vreau sa ne trezim la viata
Acum, Aici, in Universul-Paradis!

Toamna si iarna se asculta muzica simfonica pentru omul este mai Aproape:)

Dormi cu mine...

arde focul intr-un bulgare de sare
luminand nehotarat golul care ma patrunde
osciland in duritate
in timp ce flacara se zbate

ma patrunde cald lumina
ma patrunde rece sarea

ma incearca adevarul
ma intreaba noaptea...

ma intreaba linistea cum e tacerea...
ma incearca mintea la senzatii impreuna

eu aici
ascult domol lumina focului
si refuz sa ma amestec cu vorbele de noapte buna.
iti soptesc pe pielea calda
un apus tomnatic cazut din nori
direct pe spatele tau moale
pe care-ti storc o portocala
coapta in razboi...

alung urmele de mine,
le detonez...
ma pierd total in marele castig
dublat de spaima inocentei
uitata pan-acum in frig...

imi crapa corpul tot
de plin de luna
de flacara de sare
de sunetul privirii tale
si de miros de soapte ingeresti
ce urca-n sus pe spate-mi
ca o furtuna buna.

ma dezleaga darul uitat printre stele
ma lasa sa urc acolo
unde nu poti ajunge prin placere
ma trimite de fapt aici unde sunt
cu ochii inimii la mine
cu ochii inimii la tine
cu ochii inimii la El

cu ochii inimii la noi si fiecare catre el...

De ce?

unicul raspuns pe care vi-l pot da
este zambetul meu catre cer

nu am nimic mai sincer acum...

Ii povesteam unui inger...

asa cum simt acum
daca as indrepta forta asta spre cer
as putea alinia planetele
as putea recreea Universul

dar nu vreau sa fac toate astea
pentru ca forta asta o am doar pentru tine
curge doar spre inima ta...

Amintiri din luna a 7-a

e simplu insa astazi mi-a venit in minte o idee importanta pentru mine care face o sinteza a lucrurilor din ultimii doi ani:

In absurdul decor social-sarcastic

Am inteles esenta simplitatii prin contrast

A jocului naturii

Si a puritatii privirii unui nor

A unui om

A unei Logici Universale ce se ascunde in fiecare

Indiferent cate e de orb, de surd, sau de treaz

Este acolo uitata sau nu…

Este simpla

Este atat de simpla ca nu se vede

Este atat de frumoasa ca nu se compara

Si tocmai pentru ca nu se compara nu se vede

Este atat de simpla Logica Universal

Incat atunci cand vorbesti despre ea in fapte

Oamenii trec pe langa, nu o vad

Asteapta minuni…asteapta formule

Asteapta maretie….

Dar maretia este in simplitatea nedeslusita

Care luata asa cum este curge necontenit…

Si luata asa cun vrem noi….o impiedicam in mintea noastra.

De unde nevoia de minuni?

Cand viata in sine este deja minunata in Sine!

Deja respiri, deja simti

Deja iti bate inima….deja vezi si auzi.

Te-ai plictisit de templul tau?

Iti dau un dar pretios de care poate ai uitat:

Afla ca pe Pamant

Nimeni nu locuieste mai mult in casa sa

In masina sa

In hainele sale

Decat locuieste in trupul sau

Pe care l-a primit totusi gratis

Tocmai pentru ca este Nepretuit

Trupul tau, Templul tau

Pentru care tot Universul lucreaza

Ca sa fie asa cum esti tu acum!

Poate tocmai pt ca ne-am trezit in corpul asta

el deja nu mai e o minune a noastra?

a fost prea simplu... pentru noi.

Tu nu esti ceea ce ai invatat despre tine!

Esti exact ceea ce erai

cu putin inainte sa vi pe Pamant!

Esti exact ceea ce Universul iti sopteste

Esti exact povestea unica

Lacrima imateriala de fericire lasata de Univers

Sa rada in pantecele mamei tale atunci cand ai venit!

noi oamenii, am uitat sa vorbim despre ce e mai simplu, mai firesc in sensul firii(existentei), mai natural si mai spontan. Vrem prea mult fast in vorbe, in fapte, in cercetarile noastre....vrem prea mult fast care nu ne aduce decat spectacol, o mascarada scumpa, de multe ori poate de lux insa ramene totusi o mascarada...o piesa sociala care mascheaza realul, care pierde esenta deosebitului.

Exista rusinea simplitatii... exista rusinea firiescului...exista rusinea naturalului... exista toate astea atunci cand jucam o piesa, atunci cand suntem un ID...atunci cand suntem cine invatam sa fim si nu cine trebuie sa fim. Ma tem ca nu toti invata sa fie ceea ce sunt ei de fapt....pentru ca noi suntem oameni, si daca toti am fi oameni aici ar fi Raiul. Pentru ca Singurul Om care a existat a fot Iisus...restul suntem tot oameni in esenta dar am ales sa semanam doar cu esenta nu sa fim esenta in Sine. Poate ca secolul XXI o sa aduca in curand aceasta idee...si anume, de la definita omului.....ca animal vertebrat biped si fara pene, putem avea totusi pretentia sa il apropiem acum pe om de un exemplu al infloririi naturii constiintei umane care a adunat in cateva vorbe ale Sale stiinta si religia de pretutindeni.

Cuvantul

Din seria ,,Pastorul pe cale" :

egoul este o parere
iar eu sunt doar cel ce sunt
si singura teama este de numire

caci m-am tarat in ceata
crezand ca detin cuvantul
dar Cuvantul nici nu se scrie
nici nu se vorbeste
Cuvantul Adevarat se Infaptuieste
Se naste
si sta mai presus decat gandul.

Cuvantul nu este in nici o limba
si nu numeste pe nimeni si nimic
El este doar cheia
Ce lasa sa se intample Creatia Afirmativ

El nu se cantareste
nu se vede
nu se aude

se intampla...

Rupestru

asa cum tac ei, copacii
iti vorbesc eu prin culorile lor

asa cum se odihnesc norii peste padure
iti ating eu umerii goi

iar cum vantul impinge lacul spre mal
tu imi impingi pulsul spre cer

si cum pamantul se-nmoaie cu bruma
inima-mi gusta joaca nebuna
a ochilor tai ce-mi dau -
nu imi mai cer...

imi dau tacerea
pe care-o caut in cuvant si n-o gasesc
plamadita de sus dintre stele
in cristale proaspete de inima pura
in cristale moi de inima buna..

E doar in vis...

intre noi
sta lacul
dar nu lacul ce plueste greu
pe marginea padurii
ci luciul lui, oglinda lui.

intre mine si tine
sta deja lacul
dar nu lacul in sine
ci luciul lui...

si imi sopteai in vis
ca intre mine si tine sta lacul
dar nu chiar lacul
spanzurat pe marginea padurii
ci panzele sale lucioase
ce se scurg din copaci ca niste oglinzi

si intre mine si cel din oglinda
stau eu...

pe malul celalalt esti tu
dar esti in vis pe malul celalat
care nu e pe pamant,
este in cer...

iar eu stau intre mine si eu
pe pamant
si lacul se intinde in cer
spre tine...

si tu imi trimiti de sus
vorbe pe valuri surde
ce curg in albastrul ochilor mei
lacrimile tale se scurg in ochii mei
prin valuri surde...

am obosit sa visez acest vis
dar e mai dulce distanta lacului
decat departarea noastra din veghe...

e mai dulce urcusul lacului spre tine
caci e in vis...
si e usor si dulce...

Da-ma cu capul de stele, bland!

cine ma da bland cu capul de stele
cine imi tine de racoare, de frig
cine ma scalda in prospetimea cuvantului
si cine ma face sa tremur de bine?

pe cine fac sa rad cu ochii mei
privind cum cade roua diminetii
pe cine pot sa gadil cu-n raspuns
la o-ntrebare ce ma zguduie?

si cine poate sa ma dea totusi
destul de bland
cu capul de stele...
sa-mi pierd putin mintea
si intrebarile...
sa tac
sa tac...sa tac
s-au sa ma-nvete sa ma dau singur
cu capul de stele bland...
sa ma mangai cu ele
si sa tac
sa tac...

sa cad in mijlocul noptii
in linistea noptii
in raspunsul tacerii
ascuns de zgomotul mintii

vreu sa urc la stele
si sa cad meteor tacut
inapoi pe pamant...

Realitatea

realitatea e deja creata,
noi trebuie doar sa ne apropiem de ea,
sa o recunoastem, sa-i spunem da.

omul nu mai are nimic de creat
in afara de Iubire...

Portret...

ti-am visat parfumul discret,
adulmecam sarcasmul
ascuns printre ochii tai luciosi
care vorbesc si rad necontenit

din linistea ascunsa in priviri
rasare cand zambesti un cantec
strain mie...
dar frumos

suna ca toamna
suna ca iarna
suna ca cerul lui decembrie
plin de taine vii, deschise
celor ce cred,
celor ce iubesc
celor ce simt...

Calea

nu pot vorbi despre Dumnezeu
pot vorbi doar despre drumuri spre El
dar cel mai sigur drum spre El nu se vede,
nu se cauta,
nu se vorbeste nici el.
cel mai sigur drum este unul
impletit din trei:
dragostea, iubirea si daruirea.

Darul...

azi e ziua ta
ca si ieri
ca si maine
e ziua ta...
si secunda de secunda
iti voi da in dar
clipe din mine
parti din mine
pe mine in sine
....

iti las in dar increderea
mi te predau in dar
si sper cumva sa te bucuri
caci bucurandu-te asa
vei gusta din primul rod al iubirii mele,

crezand in increderea mea in tine
voi crede in tine
vei crede in mine
si te voi lasa sa-mi tesi o inima alba
curata
care sa cante in loc sa bata...

sa cante in slava iubirea
sa nalte o oda,
o noua arta...

Arhetipal

peste frica
peste teama
peste bezna
peste moarte
se inalta singur dorul,
dorul de Acasa
ce preschimba moartea
frica
ghinionul
in belsugul vietii
si al adorarii...

trec ciobanii,
trec oile
trec lupii
trec vulpile
trec ursii peste drumul meu
si lasa in urma doar -
urme pe drum,
in care stau ascunse taine
inca necreate de stele
de noapte
de greieri
de aer...

in rasarit ma pierd adesea
insa in noapte ma regasesc
nu ratacesc, ma ghidez dupa stele
ma aprind si luminez acolo unde
mintea nu patrunde...
in cuib
in stup
in uter...

ma protejez lunatic,
albastru
cu fulgere de inima buna
ce cad prin locuri amare

ma spal cu cantec de greier
sub naltul cerului care ingana ascuns in tacere
motiv de dragoste prezenta,
de dragoste treaza
de dragoste buna!

pastor traind in taina
fara fuga
fara frica
fara moarte
doar cu dragoste buna!

Undeva...

balconul 3

o zi de toamna in mijlocul verii
m-a cuprins de-a intregul.
e rece,
e muta,
e surda,
imi aduce liniste,
ma lasa in pace...

aici, e ceata doar de la etajul 4-5 in sus.
restul e limpede dar demasca griul nebun
....
vantul ocoleste orasul
iar ceata se sprijina pe blocurile mici.

toate ma fac sa simt ca
cerul se teme de noi,
ii e sila de locuintele noastre murdare,

se sfieste sa atinga asfaltul...

03:13 - Desfa-ti centura...au murit motoarele!

simt ca exist in fiecare pauza
in fiecare moment de tacere
de-ntuneric
de lipsa
de nimic
de anulare
de renuntare la tot
de dezlegare...ce cuvant frumos! :))
senin...!

caci tocmai renuntand
castig libertatea mea
chiar si atunci cand renunt la mine
asa cum m-au invatat ei ca sunt
la acel mine care de multe ori ma sperie
pentru ca nu este al meu...

e atat de frumos sa fi om
este genial
dar e atat de greu sa te gasesti pe tine...

eu nu sunt
tot ceea ce este, este prezentul
si viata asta
simtirea asta
respirul
bataia inimii
miscarea
ecouri materiale ale sufletului meu
zambaret.

sunt o poarta
intre doua lumi ale aceleiasi unice existente
ale aceleiasi unice realitati...

am un rost
sunt o rostire divina
care si-a uitat armonia...


si m-am trezit visand caderea:
desfa-ti centura!
au murit motoarele, acum vom plana liber
desfa-ti centura... nu ne mai conduc motoarele!
zburam liber...!

si fiind vis, credeam in mine si-am zburat neingradit.
acum cred si aici!

Peste priviri...

uneori
imi pare ca...
ai un suflet asa de mare si de pur
ca parca-mi este teama sa-l ating,
sau sa-l cunosc,
sau sa ii cer ceva
...
imi vine doar sa stau asa
pe langa tine
sau in fata ta
si sa privesc zambind.

nu sunt timid,
ma simt umbrit insa de tine.

din cand in cand
ma recunosti,
te recunosc,
esti probabil o oglinda
prea sincera cu mine
ce ma arunca in tacere
si-mi da de multe ori acelasi raspuns,
acelasi raspuns tacut...
de care inca ma mai tem

ma tem oare de Iubire?

Renasc in taina...

ma aflu aici, acum
si simt cum Universul...
a plans candva pentru mine
a plans simfonic,
angelic,
a plans de fericire
iar tot ce a ramas din clipa aia
nascatoare de mine
continua si azi
sub acelasi chip
insa alta-asemanare...

atunci am fost creat,
acum ma recreez
clipa de clipa

atunci am fost nascut,
acum renasc
clipa de clipa

o lacrima de fericire sunt
o lacrima rostita limpede
libera sa ma evapor
sau sa devin cristal

sunt liber cuvant
sa ma-mplinesc
sau sa curg spre zadar...

sunt slove de pamant,
de apa,
de aer,
de foc,
ce se intorc catre eter
predandu-se afirmativ
in fata marelui mister...
in pantecele tainic
in care-am fost creat...

si-asemenea simt eu ca sunt
creator
si nascator de pace
si limpede
si rece
ca taina-n care m-am nascut
si-n care noaptea-mi mai sopteste
iubirea rasaritului apus demult
cuprinsa-ntr-o clipita
si-mprospatata de Acum...

stau aici
si simt cum ma arunc in taina
intr-un zbor inaltator care duce totusi spre adanc
dar ma inalta...
si zbor asa frumos spre centru....
cand ma intorc spre lume insa
incep sa ma dezbin,
incep sa simt ca zbor spre un adanc,
incep sa uit frumosul
sa cred ca mi se pare...

Fairy Tale

Amintiri din copilarie...

......

Noua REVISTA ONLINE romaneasca de fotografie.

http://www.foto4all.ro/


AICI - REVISTA ONLINE de fotografie.



Foto4ALL

Can-Can

Unii s-au invatat cu amarul iar cand le dai ceva firesc, refuza caci li se pare prea dulce, prea siropos....data viitoare sa-mi spui sa pun mai putina Iubire, sa nu cumva sa te otravesc:(

si-asa se culca si arta de astazi pe-o ureche, sa puneti mai putina Iubire! dar sa puneti totusi sex, tigari, alcool, droguri, iluzie si confuzie ca asa se cere...
si nu se ridica nici Unul
ca va place amarul,
strainul de el...

La dus, Adevarul...

Cand am plecat spre Adevar
doaream sa aflu multe despre Adevar
dar acum vreau sa cunosc Adevarul,
nu despre.

Si am aflat ca intre mine si Adevar
se afla tot ceea ce cunosc eu despre Adevar
ca o mica bariera de pareri
nascatoare de dualitate.

Adevarul
nu poate fi asimilat din exterior
ci doar trait.
oricum, cu Ratiunea nu-l pot Cuprinde
ci doar Fragmenta.

mi-a mai ramas totusi...
Iubirea.

Predare

vreau sa merg acolo...
unde tarmul ofera valurilor un rost.

vreau sa stau acolo
in pragul renasterii eterne,
al renuntarii
si-al abandonului
pentru intreg.


unde nisipul paraseste tarmul
si valurile parasesc marea
impletindu-se in soare...

asa sa fim si noi.
sa mi te predau,
sa mi te predai
in predar...

sa ramanem in soare doar unul,
sa ne dezbrace marea
si sa ne lucreze apoi o haina de sare
care sa ne-mbrace...

o haina de sare,
de dragoste,
de sete de mare,
de pace.

Poemul liniar al fericirii

Daca as putea sa scriu acum ceva
as trasa o linie dreapta
pe o coala alba kilometrica
sau pe nisipul unei plaje mari....

si as trasa-o alergand fericit,
caci despre asta scriu.
despre fericire.
si nu gasesc cuvintele acelea potrivite
simt doar ca traiesc un joc cosmic,
o magie care ma minuneaza cand ii descopar Taina
si care ma face fericit atunci cand o-nteleg...

si tot acest poem liniar al fericirii
ca sa fie inteles trebuie citit printe cuvinte necreate de om -
printre liniile intrerupte de plaja neatinsa
sau de albul hartiei.

caci doar aici exista liniste,
exista pauza...
exista Esenta necuprinsa de forme
dar care ea insasi este o forma in afara formelor.

si fara prea multe cuvinte,
fara ganduri...
priveste marea,
priveste plaja,
priveste cerul,
si afla fericirea
in pauza dintre doua valuri,
in pauza dintre doua firicele de nisip,
in pauza dintre cuvintele persoanei iubite

iar apoi,
simte extazul din valuri,
din firicelele de nisip,
din cuvintele persoanei iubite.

Lie, lie ciorcarlie...

ultimul minut e de luat in calcul mai mult decat restul!!! :D

Patul Cunoasterii...

nimic nu e nou...
singura Noutate pe care Omul o poate aduce in Actul Creatiei
ca Stiinta sau Arta
este Insasi Iubirea,
intamplarea unica, spontana, aceeasi si totusi niciodata la fel...

Noutatea si Adevarata Culme pe care o poate atinge un Om
este Afirmatia prin Cunoastere si Afirmatia prin Iubire
in Acelasi Timp a Unicului Adevar.
si asa Omul Traieste Deodata
Afirmatia Viului, a Vietii, a Existentei in Sine.

Iar aceasta Culme nu este un scop -
ci o Certitudine Valabila doar in lipsa negatiei,
a comparatiei, a gandirii duale.

si in Patul Cunoasterii nu este somn,
este Odihna -
- Cantare a Odei Tihnei.

Calea odihnei acum...

Intre om si limitele sale nu sta decat necunoasterea
caci limitele provin ori dintr-o cunoastere gresita
ori din lipsa cunoasterii...

si Totul este posibil in slujba Adevarului,
orice este posibil atunci cand lucrezi
prin Miscari Sacre
si Limbaj Divin...

Vindecarea oricarei erori
sau negatii de creatie(boala)
sta in Autodezvaluire Prin Iubire
si Dialog Constient cu Dumnezeu...

Recrearea Creatiei Insasi prin Om

Arta este Renasterea Creatiei Insasi prin Om,
renasterea iubirii Lui Dumnezeu prin Om,
ecoul cuvantului Sau in Creatie
manifestat ca Energie si ca Forma.
si Cuvantul Sau este doar Adevar.
Arta este totodata o cale intre Om si Divinitate
care duce catre Dumnezeire,
catre redescoperirea Sufletului,
vindecarea sa si a Trupului...

este transcenderea balansului dintre Aici si Acum
ce are loc numai prin Iubire
caci intre Aici si Acum este doar
Limbajul arhetipal al Iubirii
si Aici suntem si in Trup si in Suflet
dupa cum Acum suntem Deodata.
insa fara Iubirea Sacra
Aici si Acum raman despartite,
putand doar sa cunoastem pe rand
Trup sau Suflet
dar Iubirea e cea care le pune laolalta.

si cea mai mare Arta este Vindecarea
caci Arta insasi vindeca si iarta
dar mai intai iarta...

caci Arta Sacra este Trezirea in tine Deodata
a Eliberarii Creatiei a Rugaciunii si Meditatiei
pe care le lasi sa se intample in tine fara vreun gand
si care impreuna nasc
trairea de Adevar
iar Adevarul iti oglindeste
si greseala si boala
si astfel te vindeci, te indrepti...

iar Adevarul este Chipul
si nu poate fi cunoscut complet prin Ratiune
ci doar prin Vedere Curata si pregatire intru Primire
Caci adevarul ni se Arata si ni se Da...

Arta este drumul artistului catre Creator
Harul artistului inseamna Chemare...
dar Chemare unde?

Chemare catre Creator.
Artistul este Fiu al Creatiei
si este indreptatit sa recreeze Creatia
doar in Limbajul lasat de Aceasta
doar in Iubire si Adevar.

Artist este cel ce Adora si Simte Creatia
creand mai intai de toate iubire si ganduri
caci arta este totdeauna mai mare la interior
decat la exterior...
pentru ca ea este un fenomen ce se intampla
la limita dintre doua lumi ale aceleasi unice existente,
contopindu-le,eliberandu-ne de orice limite.

Cunoasterea prin iubire

Cei ce iubesc autentic traiesc in lumina,
Cei permanent indragostiti nu sunt orbi
Si nu au o lume a lor...
Ei traiesc chiar in lumea aceasta dar ii vad splendoarea
Ii vad simplitatea si ii inteleg rostul.

Dragostea te ajuta sa cunosti, sa cercetezi
Si atunci cand este universala, dragostea te ajuta sa fi obiectiv,
Devine partea din tine care poate atinge adevarul,
Care il poate atinge pe Dumnezeu...

Romania - Umanitate

Uneori stau si ma gandesc. cu tot greul din tara asta si cu toate inconvenientele....unde in alta parte a lumii as vrea sa fiu? Totusi, in ciuda inconvenientelor economice mie imi place aici. Nu am calatorit in lumea larga insa stiu ca nu e mai bine in alta parte. Poate doar in Himalaya...dar atata vreme cat vreau sa duc o viata intre oameni, o viata spiritual-sociala, Romania cred ca e locul potrivit.

Aici mai e inca liniste, aici esti inca aproape de natura atunci cand vrei sa evadezi, aici esti aproape de oameni si poti vedea cum te asculta, poate nu toti dar mereu iti vei gasi cel putin doi trei oameni care sa vezi ca te asculta si ca te privesc.

Aici esti inca auzit, si tot aici exista o libertate spirituala magnifica si oportunitati in directia asta avem la tot pasul. Numai prin inteleptii formati aici sau prin mostenirile culturale inscrise in balade, doine, simboluri, ceramica, vestimentatie si ritualuri... Daca as fi strain...mi-as dori din tot sufletul sa am Maramuresul atat de aproape, sa am Transilvania atat de aproape, manastirile romanesti atat de aproape, schiturile sfintilor, Dobrogea si magia meleagurilor sale sacre, Delta Dunarii, Apusenii si toate misterele lor, Bucegii si altele...

Toate astea tin locul unui periplu planetar. Si nu o spun pentru ca sunt roman...o spun pentru ca astazi m-am trezit pe aceasta ramura inca verde a umanitatii, neamul romanesc.

Suntem o ramura a unui intreg si nu suntem separati de restul omenirii...dar aici, pe creanga noastra avem un paradis magnific, o pace si un aer pe care multi al vrea sa il respire...
Ma mir uneori ca nu vedem toate astea...dar sper ca intr-o zi, sa constientizati aparteneta voastra la acest ram deosebit al umanitatii si doar asa veti putea simti intregul arbore...intreaga constiinta. Cautand intai in limbajul stramosesc veti putea intelege si radacinile altor popoare, ajungand usor usor la radacinile umanitatii...acolo unde toate neamurile se impletesc intr-unul singur, acolo unde toti suntem la fel, acolo unde nu mai exista razboaie, acolo unde iubirea este inca vie si infloreste intim, pe ascuns. Hai sa ne dam sansa infloririi....sa coboram spre radacinile iubirii care ne-a propulsat aici si sa aducem din nou iubirea la suprafata, in prezent, intre oameni... Nu mai lasati sa va copleseasca un sentiment de jena atunci cand vreti sa spuneti ca iubiti...iubiti fara teama, fara jena, iubiti liber!

Si mai ales...depuneti minimul efort de interes in a va intelege olriginile...caci mergand spre originea noastra mergem de fapt spre originea Umanitatii, asa cum mergand spre dimensiunea interioara intelegem de fapt asemanarea noastra cu dimensiunea Universului...
Dar in tot acest drum...mergeti pe caile cunoasterii prin iubire.


Cine cunoaste, poate stie ca astfel de ritmuri se aud si prin Tibet:) la noi insa se aud parca ecouri din toata lumea....



asta apropo de spiritul pastoral romanesc si al conexiunii cu natura, cunoasterea fortelor(spiritelor) naturii, si rolul atribuit copiilor in cadrul unui ritual bazat pe cunoscuta afinitate a spiritelor naturii fata de copii - lucru larg raspandit in alte culturi.

Lectia zilei

Azi am invatat:

Nu judeca un om in timp ce-l asculti! doar asculta-l!
si nu-l judeca nici dupa ce l-ai ascultat, fa-l doar sa priveasca ca un martor obiectiv spre faptele sale. Se va judeca singur si va avea un efect(o judecata de la exterior nu schimba mare lucru in interiorul lui, schimbarea si-o face singur)

Homo Ludens

rutina este lipsa artei in viata unui om

iar arta este jocul spontan dintre om si Dumnezeu
care se intampla doar din iubire...

jocul cu sunetele, cuvintele, culorile, imaginatia
miscarile, respiratia...

chiar si mersul este o arta
atunci cand mergi pe drum cu Dumnezeu,
iubesti si razi creand noi sensuri in mijlocul pustiului,
acolo unde nimeni n-a gasit nimic.

Regina noptii

Seara strecurata timid
in gradina din spate
aduce cu ea parfumuri
si cantece romantice
compuse din soapte.

soaptele mele
soaptele lunii
soaptele greierilor
ale vantului
si-ale parfumului regal,
floral...

atat de simpla este linistea
ce ma cuprinde cand ma legan
pe parfumul noptii...
care incet incet
ma cheama la somn.

a inflorit regina noptii.

La radacina unui nor

La radacina unui nor maret
stau eu in fata unui mac batran
si-un pom...

si ploua des la radacina norului usor.
pomul rade,
macul striga vesel dupa ajutor,
iar eu iubesc si macul si pomul si norul.

dar vine vantul si-mi sopteste
ca norul isi mai toarn-acum amorul
peste cateva paduri si grane...


iar eu ma simt mai iubitor
cu cateva paduri si grane
si tot peisajul mangaiat
de vantul neascultator.

Ploaie de amor

Stau pe gardul ud
in ploaie
si-mi pare ca rostesc
de veacuri
doar cuvantul:

dragoste.

si-l rostesc mental
si-l rostesc
si-l tot rostesc
parca de veacuri...

am obosit!
ma simt extenuat si imbibat cu ploaie
iar norii desi incep sa ma ascunda-n umbra lor
si-usor usor ma ia cu frig
si tremur -
tremur zambind
caci simt cum norii ma iubesc asa
cu frig,
luandu-ma in brate cu umbra lor.

dupa zambetul infrigurat incep sa simt...
incep sa ma dezghet usor
si-mi las mintea obosita-n pace
o las sa taca,
sa asculte caci:

acum rosteste sufletul usor
un: Te iubesc oricinea-i fi!
si pentru prima data norii se despica.

Soarele imi mangaie acum privirea obosita
si zambetul mi-e plin si cald
iar ochii, simt cum ma imping sa cad in cer...

ma simt un curcubeu nemuritor...

Strigat mut

Aud in soapta strigate de viata
ce vin din mine
timid
timid...

si fug noaptea din casa
in parcul umed,
incalzit,
unde...
o mierla canta peste greieri,
in salcamul inflorit,
un cantec vesel
despre veghe.

mierla imi ingana strigatul timid...

stiu ca asta nu e mierla dar nu am gasit o inregistrare buna cu mierla:) oricum seamana cu cea de aseara, la fel se auzea si prin parc, un cantec de mierla acompaniat de o orchestra de greieri.

Echilibrul din mare

uneori raman doar cu umbra
si cu chipul obosit.
atunci, incetez sa ma mai misc,
respir adanc si le inlatur.
imi dau umbra la o parte
si-mi scot chipul obosit
ca pe o masca grea.

si trupul tot -
mi-e apa cu sare,
apa de mare,
apa cu sare din miezul pamantului
incarcata cu linistea vie
a necunoscutului...

si vantul proaspat
e incarcat cu sare,
ma arunc peste valuri
respirand echilibrul din mare...

Muzica

Saptamana asta la ateneu s-a cantat concertul asta....si m-a dat pe spate:X mai ales inceputul. aici insa nu se compara cu cel ascultat direct in sala.:) dar oricum...

Text(nu e poezie dar e aranjat asa ca sa fie mai aerisit) :

Lumea a fost creata in sapte etape, din iubire
si odata cu expresia fortei iubirii
s-a nascut pentru prima data muzica.

muzica exista doar prin iubire.
este o informatie spirituala ce organizeaza
armonizeaza, regenereaza si vindeca.

in Universul pe care il cunosc eu...
doua sunt instrumentele organice supreme:
glasul uman si al balenelor.

Omul este dorinta Universului de a canta
la fel ca si pasarile,
delfinii,
oceanul,
vantul,
sau stelele.
insa spre deosebire de ele,
omul mai este ceva...
Omul este dorinta Universului de a se asculta....

in muzica sta toata stiinta,
tot secretul materiei, energiei, informatiei,
al lumii de astazi.
muzica este aceea
care este simtita la fel in tot Universul.

si cred ca Universul canta
si atunci cand tace...


ceea ce e bolduit este esential pentru mine:) sunt subiectiv:D.

inceputurile iubirii pentru mine in momentul asta seamana cu intervalul 00:00-01:10 al acestui concert: