arde focul intr-un bulgare de sare
luminand nehotarat golul care ma patrunde
osciland in duritate
in timp ce flacara se zbate
ma patrunde cald lumina
ma patrunde rece sarea
ma incearca adevarul
ma intreaba noaptea...
ma intreaba linistea cum e tacerea...
ma incearca mintea la senzatii impreuna
eu aici
ascult domol lumina focului
si refuz sa ma amestec cu vorbele de noapte buna.
iti soptesc pe pielea calda
un apus tomnatic cazut din nori
direct pe spatele tau moale
pe care-ti storc o portocala
coapta in razboi...
alung urmele de mine,
le detonez...
ma pierd total in marele castig
dublat de spaima inocentei
uitata pan-acum in frig...
imi crapa corpul tot
de plin de luna
de flacara de sare
de sunetul privirii tale
si de miros de soapte ingeresti
ce urca-n sus pe spate-mi
ca o furtuna buna.
ma dezleaga darul uitat printre stele
ma lasa sa urc acolo
unde nu poti ajunge prin placere
ma trimite de fapt aici unde sunt
cu ochii inimii la mine
cu ochii inimii la tine
cu ochii inimii la El
cu ochii inimii la noi si fiecare catre el...
Un comentariu:
buna, Ionut! in primul rand, doresc sa te salut! si sa te intreb ce mai faci, caci nu am mai vb de ceva vreme (exceptand minutul din magazinasul de chestii rustice in care mi-ai spus ca imi sta bine roscata:))-
REcunosc ca inca nu am citit toate articolele de pe blogul tau ( dar incerc sa o fac, in timp), dar asa, dupa cate am putut citi si viziona, am sa iti spun ca sunt articole minunate. Esti printre putinii oameni care au curajul sa+si dea frau liber imaginatiei si care si-au ucis teama de rusine, si ai postat atatea articole in care fie vorbesti de sentimentele tale, fie de oameni in general, fie de natura, fie de tot ce exista.
Ador blogul tau.
Iar tu, sa stii ca esti o fiinta frumoasa cu un talent de filosofie.
Trimiteți un comentariu