Imi culc capul pe muschiul radacinii tale bradule,
si-urechea o strecor printre ramuri.
O las sa sarute vazduhul intim, in noapte,
si-mi picura stele in suflet
departe de zgomot si de Zadar
departe de orice altar...
si-mi canta nectarul celest in minte si-n suflet
odata cu mine,
cu tine
si cu pamntul imbratisat de radacinile tale...
Intr-o ureche imi picura cerul
intr-una pamantul tradus prin seva arterelor tale
si-n suflet se-mbina intregul si renaste eterul...
De unde stiu oare astrii de mine, bradule?
Sopteste-mi te rog la urechea lipita de lut!
E treaba ta sa stii de unde au aflat de tine omule!
eu i-am intrebat si mi-au raspuns...
tot ce ai sa faci
e sa-i intrebi si sa-i asculti....
dar foloseste-ti
urechea lipita de vazduh!
Asculta mai multe audio Muzica
4 comentarii:
aveam nevoie de asta.
iar melodia nu face altceva decat sa-mi bucure urechile,sufletul.
ma bucur :)
Îmi place mult poezia. Până n-am vazut blogul asta nu stiam că şi scrii :D, de fotografie ştiam că te pasionează.
Oricum, poezia asta mi+a plăcut cel mai mult, din toatele cele pe care le-am citit aici. Mi se pare foarte interesantă metafora cu "urechea".
Emoția pe care ai exprimat-o aici în cuvinte este recurentă, dar depinde de noi cum o simțim, cum o înțelegem cu sufletul! Îmi place felul tău de a te îndrepta spre lucruri simple, dar care sunt cele mai importante, lucruri, clipe care ne hranesc spiritul! Ce nu se vede este etern și emană o frumusețe greu de suportat! Noi suntem o frumusețe greu de suportat! Foarte frumos! Profund și emoționant!
Trimiteți un comentariu