sâmbătă, iunie 12, 2010

Va cer iertare...

Vreau sa spun tuturor...vreau sa imi cer ierate
in memoria insectelor care mi-au iesit cu multa vreme-n cale.
Am fost copil nebun de prea multa iubire
si n-am stiut cum sa le spun....

Ascund in mine un secret pacatos si nebun
care mi-a furat pacea si somnul
7 ani si jumatate,

am ucis un fluture de noapte...

Atunci mi-am lasat inscrise-n suflet,
faptele toate...

5 comentarii:

```*Wo [-] In*``` spunea...

faina poezia...are ceva...:)

The Silent Thrill Of Emotions spunea...

Respecți viața! Asta înseamnă că ești viață spre deosebire de alții... Foarte frumos!

Cristi spunea...

Bjork :)

Florea Mihai Ionut spunea...

da, bjork:P

Mădălina. spunea...

Cred că se face un an de când ţi-am spus că o să mă uit pe blogul tău. Şi uite că abia acum am reuşit.
Am rasfoit prin poze, m-am oprit la unele, dar am venit repede-repede la aceste "gânduri", spune-le cum vrei, eu îi spun literatură. :)
M-a impresionat o parte din poezia asta, cea postată pe Facebook.
Şi mă impresionează şi mai mult acum, când o citesc pe toată.
Cred că e una dintre preferatele mele.
Să înţeleg că de atunci nu ai mai sugrumat boboci de raţă de prea multă iubire? :)
Nu am ştiut până acum că tu chiar scrii. Şi încă destul de des.
Eşti bun, o să trec mai des pe aici.
Hugs.