sâmbătă, iunie 12, 2010

Eu nu alerg

Eu nu alerg dupa cuvinte mari
eu nu alerg...

Eu merg pe campia intinsa a vietii
si culeg pietre, flori si stropi de roua
si las vantul sa cante prin mine...
ziua ma agat de nori si de soare
noaptea de luna si de stele...

Eu nu alerg dupa oarase de clestar.
dar cand imi ies in cale
le strabat incet,
sa nu ma simta...
si le las din simplul
pe care l-am cules.

Eu merg incet
ca sa simt si sa privesc,
caci mie imi plac cuvintele usoare ca apa, ca focul, ca vantul si pamantul.
Le infasor in mine intorcandu-le spre stele
si cad apoi odata cu ele,
inapoi, pe Pamant.

2 comentarii:

The Silent Thrill Of Emotions spunea...

Acest poem mă face să îți simt starea... Simțirea sufletului așa simt și eu că este - lină, caldă, ca o atingere blândă! Viața ne oferă și noi trebuie să o recompensăm! Mi-ai uns sufletul cu aceste versuri!

Florea Mihai Ionut spunea...

ma bucur nespus :)

e unul dintre preferatele mele. Am unele versuri care ma reincarca...(nu le recitesc des, dar atunci cand o fac, imi prinde foarte bine)