Nutresc o stare-n suflet.
Ce nu-mi da pace cand incerc sa o exprim
dar ma invie cand tac si incetez sa scriu.
Este trairea mea,
este prezentul meu.
Il gust...dar nu va spun de-i acru sau de-i dulce...
de-i bun sa de-i nebun.
O intima tacere ce-mi spune sa ma-nchin,
se-asterne peste minte
si-mi canta sublim.
Acum sunt surd in lumea asta,
realitatea insa, incep sa o aud,
in mine...
Ma trezesc si imi dau seama;
Acum, dormim...
asculta daca poti si asta, nu doar jos:)
7 comentarii:
Buna. Am vazut ca esti student la medicina in Bucuresti si te-as ruga daca vrei sa ma ajuti cu niste informatii legate de facultate. Multumesc.
Vaaaaaaai! Nu am cuvinte... Realitatea vie din sufletul tău este singura care contează! Sentimental și profund și spiritual și în toate felurile frumoase Mihai! Așa este poemul...:)
Cât despre muzică... ți-am spus deja că îmi place foarte mult... hrană pentru suflet... frumos!
Da, Andreea. cu cea mai mare placere. Lasa-mi un id intr-un comm ci eu nu am sa il fac public. vorbim acolo...
Multumesc, intr-adevar realitatea din starea de meditatie e cea adevarata ;) atunci o poti auzi si vedea corect. fara nicio panza pusa pe fata.
Domnule doctor, mai usor cu injectiile acestea lirice ca va lesina pacientele ...
Mai bine ati pune > poze cu porumbei- sunt mai sinceri decat cuvintele.
da, porumbeii sunt mai sinceri uneori dar nu si pozele cu porumbei...
si la cata lipsa de injectii lirice exista... nu cred ca avem destule incat sa-i aducem pe pacienti macar la un echilibru. dar sa-i supradozam...:))
Trimiteți un comentariu