Brotherhood...

                                                         

Religia, Stiinta, Arta...

A fi om e simplu...

Arta, Stiinta, Religia... sunt aceleasi strigate catre Creatie si Divin.

Omul a invatat insa doar sa strige si a uitat sa raspunda....

Cu sufletul descult...

Am alergat prin codru cand eram copil...

Am alergat pe plaja,

Am alergat pe pamantul tanar al deltei,

Am alergat lebede si gaste dorind sa le intrec zborul -

Intre apus si rasarit
Am alergat in vis pe Calea Lactee.

Bolta mi-era Pamantul,

Pamantul mi-era cerul...

Departe de orice vis,

Aproape de unica Realitate

Am renuntat sa mai alerg -

Acum pasesc cu sufletul descult prin iarba de acasa...

Unde ti-e mirarea?

Inca ma intreb daca mai privim acelasi apus...
Daca mai ridici macar ochii spre cer cu mirare
Sau daca sub talpa Pamantu-ti mai tresare;
Daca esti destul de aproape
Incat sa ne-atinga acelasi vant, aceeasi ploaie.

Cat timp o fi trecut de cand nu am privit acelasi nor...
Nu stii, nici nu te-ntrebi...
Nici eu n-as sti sa-ti mai raspund -

Ma bucura gandul ca stam totusi sub acelasi cer
Si ca... indiferent ca-i apus sau rasarit privim acelasi soare.

Nu mai conteaza cand...
Acum, conteaza sa...!

Conteaza sa ridici inca ochii catre cer cu mirare
Chiar daca uiti de nori sau de soare...
Macar catre cer sa privim candva impreuna
Si el ne va spune ceva...

Va starni o furtuna blanda iertatoare...
Iar drumurile noastre chiar de vor fi doua
Se vor incalzi sub acelasi soare...

Florile deltei...

Florile deltei m-au intors catre sus,

Drumul spre mare la un apus

Mi l-a dat cantecul tau.

Mai 'nalt ca vantul,

Mai sarat ca marea,

Dar dulce si bland -

Cantecul tau e si gingas si puternic

Intre munte si mare imi prinde inima,

In valul libertatii ma poarta,

Ma renasti in zborul dorului neinceput.

Florile deltei iti canta in par,

Asa infloreste dragostea plina de arsita verii,

Plina de seceta tacerii si de setea de dor...

Buimac de-atata soare...

Ma odihnesc la un apus

Intre soapta ta si mare.

Buimac de floarea de cicoare,

Buimac de tine sunt -

Si ma numesc Albastru-ti Dor.

Ne suntem unul altuia Chemarea...
Ne suntem lutul,
Ne suntem focul,

Arsa inima-mi sub soare cand nu stiam ca te iubesc

Si-acu arde soarele sub doru-mi ghemuit la piept.

____________________________________

Dorul e Vatra Creatiei...

Odihna

Acum...
Sunt mai tacut decat muntii -

Ma odihnesc in pace si-n dor.

Dinamica unui gand

Cu creasta, muntele zgarie vantul.
Cu suflarea, vantul mangaie pamantul.

Vantul vine de sus si se misca pe orizontala,

Muntele vine de jos si se inalta pe verticala -

Intretaierea lor nu mai e intretaiere.

In varf de munte

E punctul de sprijin al Miscarilor lor.
Aici se naste o noua geometrie
In care formele sunt Vii.