Poezia in viziunea mea actuala...

Atata vreme cat acest cantec al vietii ,poezia,
are un scop pamantesc (cu snesul de hedonist),
el va inceta sa existe.
Poezia exista daca transcende
chiar daca nu vobeste despre transcendere
caci ea nu este o strategie,
este o stare
care te ajuta sa treci dincolo de limita cunoasterii perceptibile,
dincolo de subtil.

Poezia este o expresie intuitiva a incognoscibilului...


Oamenii sunt atat de nefericiti pentru ca au uitat sa se rasfete gratuit. Au impresia ca totul se plateste. Atat de hipnotizati sunt de sistem incat atunci cand se simt bine gratuit refuza fericirea, isi neaga simturile si revin in banal. De ce? Se tem ca trebuie platit, se tem ca o sa raspunda candva pentru secundele acelea. De unde prostia asta? S-a format un reflex, un instinct corupt care te-a invatat ca feircirea e scumpa... Tocmai din cauza asta oamenii nu se mai pot bucura de o frunza, de un copac, de un nor, de ploaie sau...cel mai bun exemplu, de o floare. Pana si florile au ajuns sa plateasca pretul fericirii noastre. Il platesc ele atunci cand le rupem si il mai platim si noi atunci cand le cumparam. O floare oferita ii mai face pe unii fericiti, dar o floare crescuta pe marginea drumului si-a pierdut valoarea pentru ca nu se poate cumpara, pentru ca este gratis, pentru ca iese din sitem, nu trebuie sa oferi nimic ca sa te bucuri de ea...insa oamenii nu isi dau seama ca ceea ce oferi de fapt este chiar fericirea. Cu cat te bucuri mai mult cu atat platesti naturii mai mult. Cu cat o iubesti mai mult, cu atat ii daruiesti mai mult...unde e logica? Economic vorbind, nu e.

Oamenii au uitat de poezie, de cantec, de romantism... Nu mai sunt cele autentice, toate au in spate ceva corupt. Putini mai sunt cei care le simt autentic.

Septembrie frig

Dimineata de septembrie - frig...
ploua afara,
ploua in casa,
ploua in mine, monoton...

Inima se-ascunde in mine
ca mine in plapumi,
si-mi bate in ritmul picurilor
zdrobiti de geam indragostiti.

pic pic pic,
in ritm de vals
tac tac tac
in stil de jazz...

pic loveste tabla indoita
tac danseaza intre doi de pic.

pic si tac,
pic si tac
si ma ridic
mai indragostit de fiecare pic
ce danseaza singur in mine
linistit,
singur sub plapumi,
singur, septembrie si frig...


scrisa in dimineata asta friguroasa de septembrie, ascuns in casa de o ploaie rece si mocaneasca... Am furat melodia de la Alexa de pe blog :D

http://paperplanes-paperplanes.blogspot.com/



Janis Joplin - ''Little girl blue''
Asculta mai multe audio diverse

Adam

Imi dezbrac instinctele in fata mea
si le-ncalzesc la rasarit.

Privesc catre soare
ca un copil
ce nu stie inca cuvantul soare,
privesc inocent si pur
ca pentru prima data-n viata
cand tot ce e nou pare o minune,
cand stii doar sa existi...

Mi-am dezbracat instinctele la rasarit
privind spre mine si spre soare
si m-am incalzit...

Acum cand sunt gol
lumina ma atinge si o simt
dar cand aveam haine -
erau reci si mi-era frig.

Fata mi-era palida de-atatea masti,
inghetate de frica si de frig...

M-am lepadat de cuvinte
m-am dezbracat de pareri
si am ramas gol pusca
dezbracat sub soare
intr-o lume atat de rece...

sunt gol... si doar lumina
ma-nveleste intim
cu o mantie
si-un zambet pur.

Adancuri luminoase

venind din adancul sufletului
dragostea mea pentru existenta
este luminoasa...

de ce oare omenii spun ca
adancurile sunt insa-ntunecate
daca in ele zac adevaruri luminoase?

nu cumva in mintea noastra
sta de straja intunericul frustrat
si complexat?

De ce nu stie omul matur
cat de luminate ii sunt adancurile?
unde se pierde pe drum?
chiar crede ca-l va ajuta lumanarea de la capatai?

Adu-ti inaltele adancuri in viata...
coborand in sus pe culmile tale
si nu te sfii daca vor rade de tine
cei ce urca aici rostogolindu-se apoi la vale.

ultima strofa: te dezvolti in toate directiile daca alegi sa cauti adevarul, te dezvolti pe verticala si in sus si in jos, avand un drum luminat.

Sau unii, se dezvolta doar in plan material(aici) si pe plan spiritual se duc la vale.

Orb religios

Daca oamenii nu ar mai avea
ochii picurati cu ceara...

si cu ochii-nchisi
si cu ei deschisi

L-ar vedea pe Dumnezeu
zambindu-le cu drag in fata.

Asadar...

Da-ti ceara jos din ochi arzand-o
si vei vedea lumina.
si de-ai sa crezi in asta fapta
doar ai s-o vezi, n-o sa te arda.

Si da-o jos topita cu dragoste inflacarata
si nu lasa sa curga sange sau lacrimi
lasa daca vrei...
cativa picuri de arta...

pentru ochii flamanzi,
ai semenilor tai.

Ideea e ca Divinitatea nu sta intr-un ritual sau o lumanare, sau o icoana. Ele sunt bune uneori dar nu reprezinta Divinitatatea ca atare.
Un act divin nu se repeta, cum nici acelasi cantec nu se repeta, nu e niciodata la fel, il poti asculta o singura data.

Divinitatea e sponatana, e vesela, e vie, e muzica, e cantec, poezie, forma, culoare, sentiment, vibratie....intamplare, existenta...prezent. E peste tot...dar nu doar restransa la spatiul bisericesc sau crestin, budist, mahomedan etc. E Universala, e peste tot.
Nu va blocati in automatisme...dezghetati-va mintea si sufletul, deveniti fluizi, animati, pozitivi cat e cu putiinta si incercati sa propagati binele in starea lui naturala. Asa cum vine, atunci cand trebuie. Nu incerca sa faci un bine doar pentru ca e frumos, fa-l doar daca trebuie.

Nu trai doar cu ritualuri caci sunt PLICTISITOARE pentru divinitate. Divinitatea iubeste individualitatea, actul unic, actul spontan, rapid si frumos.
Nu te retrage definitiv din ritualuri, ele sunt bune insa...repet! Nu trai doar cu ritualuri, rugaciuni,, etc. Iar cand faci un ritual, fa-l ca si cum l-ai face pentru prima data, ca si cum nu ai stii nimic despre el. Nu incerca sa il faci identic cu cel dinainte, caci nu va fi posibil, insusi tu esti deja schimbat, nu ai cum sa te mai repeti nici macar pe tine. Nu te limita sa cauti divinitatea doar printru-n ritual sau loc consacrat. Vine oriunde ca te iubeste :P. Si mai ales....vine oricand atata vreme cat crezi si esti plin de iubire.

Si cel mai important... nu varsati sange pentru religie, sau nu produceti suferinta doar pentru ca voi sunteti siguri ca ceea ce ati invatat este corect. Nici nu credeti, nici nu ati vazut... dar sunteti siguri ca , Crestinismul este varianta buna. Sau sunteti siguri ca un om trebuie sa moara pentru ca este un criminal sau violator. De unde pana unde? Si daca.. unul e criminal, de ce credeti ca unii oameni ar produce suferinta si familiei lui? De unde pana unde? Pentru Dumnezeu? nu cred ca poti ucide pentru legile Lui Dumnezeu. E o contradictie majora aici...
Mergi doar cu Dumnezeu inainte...si nu vei avea ocazia sa ai langa tine astfel de oameni sau de contexte. Daca toti ar face asta...

Vantul pe lac...

Locuind pe-o margine de apa
plopul alb sta inclinat
catre salcia pletoasa,
de pe lac.

Ii trimite frunze scrise
cu a timpului cerneala,
picurandu-le pe apa -
plutitoare...

Dar salcia mai gratiosa
isi varsa podoaba deasa
in apa rece si grea -
unduiri de catifea.

Confesiune

E ora cinci si jumatate..
imi pleaca trenul
catre impacare.
usor...usor, gara se ascunde-n ceata
si nu nu mia vad de unde am plecat.

vagonul e aproape gol
e pustiit...
ma uit pe geam peste campii
ce pudice se-ascund in ceata...

nici nu ma vad miscand
dar simt zgomotul de sub roti,
si-am impresia ca sinele se tin
de glume-mpiedicate.

nu stiu unde merg,
nu stiu pana unde am platit...
am cumparat un bilet
cu gandul ca plec
sa-mi duc gandul departe...

si iata c-am plecat.
suntem acum in tren si eu
si gandul acesta -

lui, nu i-am cumparat bilet
cu gandul ca-l va prinde nasul
si-l va pune sa coboare-n alta parte...


butterfly mornings
Asculta mai multe audio muzica