Linistirea Mintii...

Linistea mintii este comoara muzicala cea mai de pret...

Prin linistirea mintii, Omul incepe sa auda Muzica Existentei...

Linistea nu-i totuna cu tacerea.

Realitatea

Tu esti o expresie unica a Realitatii.

Eu sunt o expresie unica a aceleiasi Realitati.

Tot ce avem in comun este Realitatea dar noi suntem diferiti.

Cine sunt Oamenii?

Oamenii...nu stim mai nimic despre ei. De fapt ei suntem noi...si nici asta nu ne ajuta prea mult, ba chiar ne incurca mai tare.

Cine suntem noi?
Oare cand suntem mai aproape de Adevar? intr-un moment de fericire sau intr-un moment de tristete profunda? Nici tristetea nici fericirea nu-s minciuni sau adevaruri. Amandoua pot fi deopotriva false sau adevarate. La fel ca si Iubirea...

Intr-un moment de fericire autentica te scalzi in Adevar asa cum e el, plin de afirmatie.

Intr-un moment de tristete autentica esti martor la Adevar pentru ca esti departe de el si-l vezi ca singura lumina salvatoare pe care o mai ai. Si chiar daca esti trist, stii ca Adevarul te va elibera candva...

Dar tot nu stiu cine sunt ei, oamenii...insa stiu unde sa caut. Am sa caut in Noi...

Cheia succesului

Totul este posibil atunci cand te cunosti indeajuns...

Rezonanta

Atunci cand cunosti frumosul descoperi Rezonanta si mii de posibilitati ti se deschid inainte dar nu vrei sa descoperi decat una. Acela este drumul pe care esti de fapt si mergi fara regretul ca poti descoperi altceva pe alte cai....

Rezonanta aduce Armonie doar daca este impletita cu Frumosul. Si ambele, rezonand cu frumusetea Iubirii nasc Dragostea ca Iubire manifestata ce curge spre Daruire neconditionata.

Asa, Armonia ne da Pace. Ne da siguranta unui singur drum care le contine pe Toate. Un drum care strabate toate drumurile posibile fara sa se abata de la el insusi. Asa cum e Iubirea...

Desi este un drum infinit...cu cat mergi mai mult, cu atat prinzi mai multa Viata, cu atat te scalzi mai mult in Odihna.

Curajul

Acum e timpul bun
caci am scris in inima un timp prea lung
acum e timpul bun sa vii
ti-am pregatit tot darul
si chiar daca-i toamna
am reusit sa iti pastrez cateva frunze vii
din care sa bei bruma diminetilor curate
ca sa-ti uiti amarul.

ti-am pastrat stele si zambete,
sunete si clopote,
nopti si zile.

inima mi-a stat in loc asteptand sa bata pentru tine...
sa-ti cante despre viata
si sa-ti descante-a lumii masca ce o porti
sa te dezbrac de nume
si sa te am pe tine doar.

Tu sa-mi soptesti:
,,Eu sunt...''
si sa te cred, si sa ma crezi...

Zorila

aici in creierii muntilor imi pierd mintile obositoare,
aici in inima muntilor starnesc iubiri iscoditoare fata de Soare

mi-era dor sa m-asculte muntii,
sa ma dezlege la picioare, 
sa-mi dea vazduhul aripi 
codrul sa-mi imbrace inima cu ramuri 
si raul sa-mi boteze ochii umeziti de-adancurile terestre -
termalele lacrimi se scalda-n poveste
evaporand emotii ce imbata orice muritor...
iar fulgerul-mi arunca dor in zambet
si-l face adanc patrunzator...

lasand in urma-i un tunet de trezire
si un ecou prezent si iertator...