marți, august 09, 2011

03:13 - Desfa-ti centura...au murit motoarele!

simt ca exist in fiecare pauza
in fiecare moment de tacere
de-ntuneric
de lipsa
de nimic
de anulare
de renuntare la tot
de dezlegare...ce cuvant frumos! :))
senin...!

caci tocmai renuntand
castig libertatea mea
chiar si atunci cand renunt la mine
asa cum m-au invatat ei ca sunt
la acel mine care de multe ori ma sperie
pentru ca nu este al meu...

e atat de frumos sa fi om
este genial
dar e atat de greu sa te gasesti pe tine...

eu nu sunt
tot ceea ce este, este prezentul
si viata asta
simtirea asta
respirul
bataia inimii
miscarea
ecouri materiale ale sufletului meu
zambaret.

sunt o poarta
intre doua lumi ale aceleiasi unice existente
ale aceleiasi unice realitati...

am un rost
sunt o rostire divina
care si-a uitat armonia...


si m-am trezit visand caderea:
desfa-ti centura!
au murit motoarele, acum vom plana liber
desfa-ti centura... nu ne mai conduc motoarele!
zburam liber...!

si fiind vis, credeam in mine si-am zburat neingradit.
acum cred si aici!


duminică, august 07, 2011

Peste priviri...

uneori
imi pare ca...
ai un suflet asa de mare si de pur
ca parca-mi este teama sa-l ating,
sau sa-l cunosc,
sau sa ii cer ceva
...
imi vine doar sa stau asa
pe langa tine
sau in fata ta
si sa privesc zambind.

nu sunt timid,
ma simt umbrit insa de tine.

din cand in cand
ma recunosti,
te recunosc,
esti probabil o oglinda
prea sincera cu mine
ce ma arunca in tacere
si-mi da de multe ori acelasi raspuns,
acelasi raspuns tacut...
de care inca ma mai tem

ma tem oare de Iubire?

sâmbătă, august 06, 2011

Renasc in taina...

ma aflu aici, acum
si simt cum Universul...
a plans candva pentru mine
a plans simfonic,
angelic,
a plans de fericire
iar tot ce a ramas din clipa aia
nascatoare de mine
continua si azi
sub acelasi chip
insa alta-asemanare...

atunci am fost creat,
acum ma recreez
clipa de clipa

atunci am fost nascut,
acum renasc
clipa de clipa

o lacrima de fericire sunt
o lacrima rostita limpede
libera sa ma evapor
sau sa devin cristal

sunt liber cuvant
sa ma-mplinesc
sau sa curg spre zadar...

sunt slove de pamant,
de apa,
de aer,
de foc,
ce se intorc catre eter
predandu-se afirmativ
in fata marelui mister...
in pantecele tainic
in care-am fost creat...

si-asemenea simt eu ca sunt
creator
si nascator de pace
si limpede
si rece
ca taina-n care m-am nascut
si-n care noaptea-mi mai sopteste
iubirea rasaritului apus demult
cuprinsa-ntr-o clipita
si-mprospatata de Acum...

stau aici
si simt cum ma arunc in taina
intr-un zbor inaltator care duce totusi spre adanc
dar ma inalta...
si zbor asa frumos spre centru....
cand ma intorc spre lume insa
incep sa ma dezbin,
incep sa simt ca zbor spre un adanc,
incep sa uit frumosul
sa cred ca mi se pare...

Fairy Tale