.
.
.
Asculta mai multe audio Muzica
Am scris-o din empatie .
Lumanarea mi-e martor trist
Chibritul mi-e tovaras
Tigara se incinge
Inima se stinge...
Iar eu? Ma duc si nu-mi dau seama!
Paharul se umple
Clepsidra mi se scurge
Si corpul se frange in zadar.
De unde vin? Unde ma duc?
Lumanarea mi-e martor,
Aerul mi-e duh...
Astazi stiu tot
Dar in fiecare azi stiu altceva...
Asta trebuie sa fie un semn de intrebare...
Nu sunt pe drumul cel bun?
Sau sunt pe niciun drum?
Desi merg convins
Spre paradisul din Zadar...
Imi curge corpul
Curge si se sparge
Bucata cu bucata
Ingheata, se dezgheata
Si vreau sa pot, dar nu ma lasa...
Din dreapta apare insa un carlig
Sa ma apuc? sa ma ridic?
Ridica-te! aud in soapta...
Ascult? Raspund?
Vreau sa raspund dar nu ma lasa...
Vocea se aude inc-odata.
Ridica-te! Te-ajut indata!
Dar tinde mana si te lasa
Caci Eu ci nu zadar ti-e tata.
6 comentarii:
Ionuţ,
ţi-e teamă?
ce crezi că vei găsi dacă vei apuca cârligul?
ghici ce fac EU acum :>
beau ceai de la Forever. :))
nu e scrisa pt mine mai, m-am gandit la cei care trec prin patima acool sau tutun si pot sa vada mai bine efectele profunde ale acestor activitati superficiale.
iar carligul este de fapt mana Lui Dumnezeu care poate fi interpretata ca un carlig pt un om vicios. Nimeni nu vrea sa fie scos din placerea viciului sau...dar daca vrea, carligul va deveni o mangaiere...
‘-Come to the edge.
-We can’t. We are afraid.
-Come to the edge.
-We can’t. We will fall!
-Come to the edge.
And they came.
And he pushed them.
And they flew.’ (Guillaume Apollinaire)
M :D
Trimiteți un comentariu