miercuri, martie 10, 2010

The ,,super" scientist

Eu nu comentez... dar cred ca ceva ceva ne scapa de sub control.

Probabil ca la olimpiada din clasa a 9a si pe mine ma fascinau lucrurile astea, dar cand cresti? ................

Pe cat de mult am ajuns sa intelegem natura pe atat de mult uitam de fapt de ea.
Studiem cu un scop...dar de ce il uitam pe drum?
Nu prea mai inteleg nimic, avem minte si o avem degeaba. Nu asta e directia. Cu mintea asta si cu aceleasi informatii care ne sunt azi la dispozitie putem face cu totul altceva. Mai nou, mai frumos! Nu vi se pare ca ne chinuim destul sa stricam? Invatam din greu sa stricam. Multi oameni de stiinta si multi artisti fac la fel fara sa vrea sa constientizeze. Au uitat scopul principal. Scoli intregi merg intr-o directie de autodistrugere rafinata, eleganta, stiintifica. Toti stiu, si pana si metodele combative duc in final tot la dezechilibre. Si? ...

Ce mai e etic?
Ce mai e divin?
Stiinta e extraordianara daca e pusa in slujba naturii, a spiritului si a fizicului.
Stiinta trebuie sa contureze realitatea nu sa o mutileze.
Dar pana acolo mai avem o selectie de trecut.




Un exemplu Pozitiv de intelegere:D (de fapt intelegerea nu poate fi negativa...aia nu mai e intelgere, insa poate fi eronata)

Un comentariu:

The Silent Thrill Of Emotions spunea...

Exact tema discutiei de astăzi... nu ne armonizăm cu natura... am uitat! Și în curând ne va uita și ea pe noi, dacă nu luăm măsuri!... Humanity, how would you feel if you weren't allowed to feel?! That is what we do to nature! We need to stop!.. We have to...