vineri, martie 12, 2010

Cand uit sa fiu acasa

Tie iti vine sa crezi
mie imi vine sa plang
am uitat sa murmur
am uitat sa cant

am urlat la cer
si am uitat de mine
am cerut si... doar atat
am cerut mult bine

Invat sa cant din nou,
invat sa merg ca alta data,
invat sa dau in jur
ce am cerut odata...

din afara nu obtin nimic.
in mine, in tine, in voi, insa...
e un loc magnific.

Era sa-l pierd din nou...
ce trist si ce socant,
sa sigilezi un suflet
intr-un borcan crapat...

M-am proiectat aiurea
intr-un absurd decor,
era sa uit de mine,
un trup trecator -
era sa uit de mine,
suflet nemuritor -

Dar mi-am adus aminte
ce-aveam de facut
si mi-am cerut iertare
rostind un cuvant sfant...

Vreau sa ma simt acasa
Aici pe pamant!
imi iau prea des vacanta
si uit...
uit cine sunt.



2 comentarii:

Sedina spunea...

Ce frumoase sunt versurile astea! Nu... nu trebuie să uităm cine suntem... ar fi sfârșitul pentru noi!

Daa! spunea...

Uitam sa traim..Faine versurile.Am citit cateva postari..Felicitari!Foarte frumoase!