Mereu mi-a placut asta cu ,,Eu sunt cel ce sunt":) mi se pare tot ceea ce trebuie sa cunoasca un om despre Dumnezeu si despre el in sine.
Ca idee Dumnezeu este ceea ce este dar in scrierile sale avva Ghelasie completeaza spunand ca la randul ei, ,,Creatia este ceea ce va fi"
Si de aici putem deduce clar cum sta treaba cu Realitatea ca dubla deschidere fara sa ne mai punem mii de intrebari:)
Dumnezeu este ceea ce este de la inceputuri, El fiind Realitatea Absoluta Permanenta Necreata.
Creatia este Realitatea evident Creata Totala dar nu Absoluta care la randul sau e in dubla deschidere ca Permanenta si Provizorie.
Permanenta este Lumea Cauzala a Creatiei si Efemera/Provizorie este lumea Fenomenala, Energetica, Materiala, Informationala.
Dar aceasta Permanenta a Creatiei incepe din momentul Actului Creator pe cand Permanenta Divina fiind Necreata este dintotdeauna, fara inceput.
Asadar conform avva Ghelasie Sufletul este mai real si mai Permanent decat pare, Corpul este provizoriu, trecator la fel ca si tot ce tine de el: minte, energie, ratiuni, simtire fizica, psihic, organe. Permanent este sufletul ca eu-constiinta-spirit.
Aceste doua realitati nu sunt separate, dezbinate ba chiar se afla intr-o conexiune stransa dar fara amestecare. Din miscarile de Suflet ies de fapt energiile create-corp.Corpul si Sufletul nu se exclud, ba chiar se evidentiaza unul pe celalalt si trebuie rstabilit un Dialog Comun. Altfel traim intr-o realitate incompleta, iluzorie.
Asa cum Sufletul se afla in dialog direct cu Trupul-Mintea-Energiile, el se afla in dialog Direct si cu Dumnezeu ca Treime din care Izvorasc energiile necreate, energii-Har Divin. Deci Sufletul se afla intre Dumnzeu si Trup. Noi am uitat aceste dialoguri si in lipsa lor omul cade in materie-trup si energii-informatii unde nu gaseste satisfactie pentru ca nu se regaseste pe Sine ca realitate Totala, intreaga.
Concluzie: Repunerea in contact a jumatatilor de Realitate adica a Trupului cu Sufletul si apoi Repunerea in contact a Realitatii Totale Trup-Suflet cu Realitatea Absoluta Dumnezeu Treimic. Reluarea Dialogului dintre Om(Suflet treimic-Corp Energii) si Dumnezeu Treimic.
Numai mintea vrea sa fie suverana in absenta Constiintei. Cand esti in Constiinta suveranitatea piere caci ea poate exista doar pe pamant atat timp cand noi ne-o inchipuim.
Cautand Constiinta cu mintea ea va ramane doar un Mister
Dar cautand-o cu Inima ea va deveni o Taina accesibila a Realitatii Absolute
Caci in Inima a ramas singurul limbaj comun dintre Om si Dumnezeu
Iar Adevarul poate fi grait numai in Limba Aceasta a Iubirii.
Si aici... nu mai respir aer, respir Taina
iar misterele mintii pier in cunoasterea Universala
Caci Iubirea vede Adevarul, nu e oarba...
In Inima Mintea uita misterul si descopera Taina
Omul uita efemerul caci isi dezbraca haina
Iar Eternul renaste intr-o clipa a clipei
Si Omul se-nalta-n Liniste nu in tacere...
Dialogand in limba Inimii cu Dumnezeu
Atingand Odihna...
Asa se intelege de ce sensibilitatea inseamna gratie, de ce fragilitatea inseamna de fapt forta.
Vedeam imaginea asta prin Transilvania, pe langa Sighisoara unde padurile sunt dese. Din cand in cand pe dealuri mai apare cate un arbore care creste singur. Nu intelegeam de unde imi transmite mai multa forta el singur decat intreaga padure. Apoi am inteles ca el si-a asumat rolul de a creste singur, sub forta proprie fara a fi ocrotit de desisul padurii.
In fond...in desisul paduri nu poti vedea copacul in sine, poti sa vezi doar padurea. Din cauza aceasta spun ca un copac in pustie vorbeste despre intreaga padure.
Si in fotografie avem padurea in spate dar ea este redusa la copacul din fata...parca tot misterul padurii se concentreaza in el si dintr-un mister de nepatruns, devine o Taina accesibila noua. Copacul intruchipeaza mai mult decat Taina, el o transporta direct spre inima, este un model arhetipal al existentei noastre in fraternitate cu codrul.
El schiteaza prin forma sa, Taina Vietii, el reprezinta pentru padure ceea ce un singur om reprezinta pentru Umanitate.
