duminică, octombrie 30, 2011

ExiStare

Ma port cu grija in pantecele treaz al Realitatii.
sub o forma sau alta...
oscilez in Iubire
si cand Iubesc, Cunosc, Accept, ma misc... exist

Mi-e dor de clipa venirii mele
Mi-e dor de lumina dinaintea sosirii aici
Mi-e dor din cauza durerii de somn.

ma las de dor...
ma las de suferinta
ma las de zgomot si-mi reiau muzica
imi reiau Sunetul cu care am fost Strigat
ma las Suflului
care curge inca la fel ca atunci cand am fos Creat...

mi-e dor de Rostirea Vietii
in trup si inainte de trup
intrerupta de clipele in care refuz sa ascult.
mi-e dor de sunetul Luminii
de gustul, de mangaierea, de miscarea
si de gandul ei....

Ma las de dor...
Si ma intalnesc cu mine
cu Rostul Rostirii mele din Adevar
in care eu Te regasesc pe Tine.

In Iubire nu mai exista dor
caci nu mai exista distanta sau timp...

2 comentarii:

Andreea Elena Dragomir spunea...

ce final frumos si adevarat!:)

DOAR NOI spunea...

Ma bucur ca te-am descoperit..scrii frumos...

Scrie si imprastie frumusetea in lume. Hai sa facem o lume mai buna, mai curata, mai zambitoare. Te incumeti? :)


Zambete si bucurii. :)