Lux aeterna

Cete de ingeri vin calarind inorogi
iar tropotele lor zburatoare
rasuna subtil printre noi.
Notele lor salvatoare raspandesc lumina
ca un val.
-
Ca un scut,
inainteaza frumusetea divina si adevarul vindecator
dragostea, armonia se inalta din intentia lor
si abunda Pamantul
scuturandu-l de trecut si de viitor
renascand in prezent,
mai aproape de un nou adevar.

Amintiri din vis

Ca intr-un vis
ma scol si calc pe niste pietre vii,
plutitoare.

Imbracat in alb stralucitor
merg pe poteca ce pluteste spre vid
si imi dispar pietrele de sub picioare.
Acum merg in vid
si n-am unde sa pic.

Trec mai departe de stele
mai departe de haosul stiut
si tot ce e... nu mai are corespondent vreun cuvant
dar seamana cu muzica, cu poezia, cu ingerii,
cu un fulg cristalizat de nea,
as spune...
cristalizat mai mult in linii curbe.

Sinestezia singuratatii

Singur, ud, nud, frig...
astept sa cada peste mine o soapta calda
ca un portocaliu rasarit...

sa ma imbrace o privire,
sa ma simt privit...

sa ma protejeze un gest mic.

In ploaie, cerul sopteste,
fulgerul ma face sa ma simt privit,

dar tot sunt singur-nud, ud si mie- frig.

Ruga

Ca un picur de ceara limpede,
fierbinte -
curge cuvantul din mine,
cu foc...

Cuvinte in flacari trimise sa-mi aduca lumina
zboara concentric sub forma de gand creator
in intunericul rece si fad...

Emotia e mare!
e frig, e cald, sunt amortit si usor
e-un fel de extaz ce pare haotic,
dar nu-i...
e doar armonios si ager,
scurt ca o scanteie.
acum este, acum nu-i!

Un vortex de ceva frumos
ma soarbe spre centru
lasandu-ma liber total,
iar ruga se termina printr-o implozie
ce rasuna in maretul Altar.

Stau pe pamant si ma rog -
Universul asculta
si imi trimite raspunsuri
pe un alb inorog.

Existenta

Departe de orice gand,
departe de orice stare
exist intiparit esential
ca un punct flexibil, imaterial
in Opera Sa.
-
Si ma recreez
clipa de clipa,
in ritm sincron cu Univers.

Seceta, peisaj urban...

peisaj urban...

suflete despuiate, sarace...expuse,
corpuri ascunse,
ganduri mixate,
individualitati aparante,
un joc nebun in mijlocul cetei
coborata din cer, invizibil...
lumina electrica...

caminele se usuca,
ardem de vii pe vremuri de pace
si inflorim pe vremuri de razboi,
suntem ridicoli.
hai sa ne-mbracam sufletele-napoi!

Nocturna

Privesc padurea spre sfarsit de noiembrie, cand
ceata imi ascunde luna,
invitandu-ma astfel s-o caut,
sa o cer,
sa o cunosc,
sa o recreez in mine
caci este...
dar nu o mai vad!

Credinta ca este...
ma lasa insa sa o port in ochi...

Padurea canta teluric, lemnos
iar ceata isi intinde vocea-i aproape ireala
in valuri spirale
ce se invart ispititor...

In bezna asta rece
apare ca o pata glaciala, luna
intr-un tablou expus pe o sonata calda, inceata,
cantata de padure si de ceata
pe note nascocite
de vantul dirijor.

Din cand in cand se mai aude un mugure de viata
ce da culoare noptii reci -
o bufnita pufoasa
sopteste despre veci...

Balena Universus Hominis

Trimis de departe,
un gand zambitor
ma strabate acum!

Stele nasc in mine fierbinti si agitate
de un foc creator.
renasc clipa de clipa
inghet, ma sublim
si pulsez vital!

Imi traduc dragostea prin pofta de viata
ce curge muzical intr-o cascada
si netezeste un munte tacut
fiind mai puternica decat o gaura neagra!

Imi simt inima fierbinte si rece
strapunsa si protejata de acelasi haotic extaz,
controlat de un foc creator
nascut intr-un ghetar proaspat si azi!

Sunt armonia unui cant de balena albastra
ce zboara fluid,
nestingherit prin vastul ocean.

Soapte de inger imi par sa ma-nvete ca...
eu, omul,
sunt o picatura
ce ascunde intregul ocean.

AGNUS DEI

DIVIN...

Va recomand o terapie pe care eu am incercat-o si m-a ajutat foarte mult chiar si atunci cand credeam ca am de toate si nu imi mai trebuie nimic, tot am primit ceva nou, un surplus de energie. In functie de ceea ce va place mai mult, teatrul, opera, muzica simfonica, opereta...alegeti sa va duceti la un spectacol de gen fara sa stiti deloc programul. Va asezati frumusel pe scaun si asteptati sa inceapa.

Este un exercitiu sanatos pentru creierul nostru care are nevoie de noutate, de spontaneitate. Si daca vreti ca noutatea sa fie si mai mare alegeti genul pe care in mod normal nu l-ati alege..adica teatru in loc de opereta sau fugiti la ateneu...sau mergeti la alta pe fiecare saptamana. Cu atat mai bine cu cat nu recunoasteti deloc piesa, desi asta se intampla mai rar pentru ca in general sunt reprezentatii destul de cunscute.

Eu saptamana asta am nimerit la ateneu un Recviem pe care nu il mai ascultasem niciodata si din care o sa postez aici doar o parte. (compozitor: Camille Saint-Saens)

Luna de zi

La inceput de noiembrie,
vad luna crescand
odata cu somnul padurii
ce o poarta spre iarna.

Pe cerul albastru senin,
canta timida,
iar soarele canta energic
intr-un vartej zgomotos
de note curate.

Luna face ziua mai calda
si-i pastreaza misterul -
zambind catre soare.

Ziua, luna canta un lied,
Noaptea sopteste versuri,
iar cand nu e...
alearga desculta prin visele tale.

Tratat interior

Imi cuceream taramurile de dinapoi si dinainte
cu ganduri scurse, fapte iluzorii,
iar toate astea-s arme stranse
sub a ignorantei glorii.


Cu-n strop de constienta pura,
asta daca nu e pleonasm,
indraznesc sa strig cuvantul pace
iar gloria, razboiul, arma si dorinta
pier de bunavoie.
Acum, sufletului ma voi preda curat
si iubitor...
cu sete si cu armonie!

Memorii de la 17 ani...

Am ajuns sa cautam iubirea in carti, in filme...
am ajuns sa ne deschidem in fata unui computer
avem o relatie intima cu gadget-urile noastre
si purtam mai relaxati discutii la telefon...

amortim...
si ne place pentru ca e comod.
alergam pe benzi de supermarket
in acelasi peisaj de camera, monoton...

privim ochi mai rar,
ascultam voci mai rar,
simtim atingeri mai rar...

ne facem igiena doar la exterior
si ne cumparam haine care ne fac mai frumosi.

si cand nu te astepti intervine dragostea
care nu mai e ca cea din carti,
iar normalitatea rasare in viata ta.
insa cei reci te condamna...
te acuza...
te fac orb doar pentru ca ei nu pot sa vada viata
cu ochi ca ai tai.

ei sunt acolo, tu esti aici
pari desprins.

pari desprins pentru ca traiesti sus,
traiesti acolo unde putine lucruri rele te mai pot atinge...

Alt vis...alt adevar.

Singurul lucru pentru care accept faptul ca sunt putin idiot...este faptul ca traiesc intr-o gradina plina cu fructe dulci si hranitoare iar eu mor de foame crezand ca nu sunt comestibile. Am incredere mai mare in frunze sau in pietre...

Si sunt ferm convins ca fructele astea sunt necomestibile...



Are o logica interna...dar poate cineva cu un univers asemanator empatizeaza cu problema.