Inocenta Naiva

Nu conteaza de ce spun ceea ce urmeaza sa spun. Nu sunt Naiv, am doar o relatie mai intima cu Realitatea si cred Tot ce e Viu aici si acum. (a se intelege ce inseamna cu adevarat Viu)

Nu imi ascund nimic,

Nu ascund nimic,

Nu ma ating de Sacru dar il las sa ma poarte catre infinit.

Asadar mi sa soptit sa va zic: 

Tu esti imaparat sau imparateasa in regatul Inimii tale

Si iti doresc ca intr-o buna zi sa devi Regina sau Rege peste Imparatia Inimii Tale.

Botez - Raspuns

Hotarat profund

Dezradacinez apa din pamant

Si renasc tarana din apa

Mai curata ca oricand am cunosct-o vreodata.

Si-acum din apa pot sa nasc focul

Care imi misca suflarea cu rost in Cuvant.

Ma scald in apa marii

Tresar plutind in Soare

Si orice intrebare aveam

Se dizolva acum in deplina Afirmare

A Eternului Viu.

Sfat

Gaseste-te intai pe tine si apoi ma vei gasi...

Ne vom intalni.

Masca

Pentru a simti Realitatea ai tot ce iti trebuie deja.

Pentru a simti virtualul din jur ai nevoie de daruri din exterior.

Intre Arhaic si Nou zace dorul instrainat.
Dorul lipsit de rabdare,
Dorul desFiintat...
Dorul fara sens,
Instrainarea de zbor.

Graba, viteza lumii moderne, nu mai permite iubirii sa se-ntample.
Viteza masinilor incurajeaza stagnarea sufletelor...
Si iubirea o poti alege pe un meniu fast-food

Toul este ,,fast" intr-un chip nefast.

Lumea continua sa existe in timp ce Omul dispare...

Dorul

Omul a desFiintat dorul si a ramas durerea
Caci dorul in Fiinta nu doare.

Dorul purtat in inima iti da aripi,
Purtat in minte te pune in genunchi.

Am uitat Hrana

Am trait fara sa respir suflarea
Am trait fara sa beau apa

Am trait fara sa vad lumina

Am trait fara sa ascult cuvantul

Am trait fara  Hrana

Cum am trait?

- Mai am inca un suflet!

Abstract

Am incetat sa mai fiu o abstractie de la Adevar

Dar a durat doar cateva secunde,
E drept... au fost aproape eterne.

Si m-am intors imediat la varianta mea abstracta care aparent dureaza mult.

O viata pe pamant.

Nu-i nimic mai urat decat sa ascunzi Frumosul
Vrand mai mult decat este deja.

Declaratie catre Necunoscut

Te iubesc necunoscutule...
Iti spun simplu asta fara cuvinte prea mari...
Ce cuvinte mai mari decat Iubirea-mi poti ascunde?
Iubirea insasi precede orice Taina, orice Mister.

Si te iubesc in loc sa-mi fie frica...
Te iubesc Necunoscut
caci prin Iubire vad nepatrunsul tau adanc.

Necunoscutule...eu sunt cladit in Taina,
tu in Mister.

Sunt cladit din Adevar, Necunoscutule,
nu din Mister.

Om Natura Om

Cat timp am fost cu natura am fost slab in fata ei dar puternic printre oameni.

Cat timp am fost intre oameni...am invatat sa ma mint ca sunt puternic. 

Natura mereu mi-a spus in fata unde am de lucrat, e Sincera.

Eu nu m-am refugiat in natura,
Oamenii s-au refugiat in orase.

Dimensiunea Rabdarii

Rabdarea este taramul aflat la unirea dintre doua dimensiuni
 
Spatiu si Timp...
 
Si pe acest taram se afla Poarta catre alt Taram.
Taramul Bucuriei care face un salt in afara Timpului si Spatiului.

Adevarul nu mai are timp...

Am cazut intr-o bucla a timpului

in care nu eram in timp 

dar nici in afara lui...

Eram in afara prezentului.

Acum imi intorc privirea spre Lumina si vad,

Incep sa misc si sa simt

Realitatea e propria ei dovada

Iar Adevarul Straluceste, nu mai are Timp...

Zborul

Nu-mi calca pe urme!
Urmeaza-ma plutind deasupra pasilor mei...

eu ating pamantul pentru tine
ca sa-ti pot sustine zborul peste drumul meu

eu calc pe asfalt,
tu atingi amorul amprentat

Iti promit ca langa mine
pasii tai vor fi un zbor continuu
caci nu vor mai atinge pamantul.
vor urca pe dovezi de iubire
mai inalte ca cerul.

In drumul meu spre Iubire
voi vindeca pamantul
si te voi inalta pe tine.

De la placerea de a trai, la Bucuria de a Trai...

Placerea nu inchide niciodata cercul rutinei si al repetiei.

Placerea calatoreste oarba spre cautarea unui nou DECOR care de multe ori difera doar in intensitate nu si in calitate(substanta). Placerea nu cunoaste diversitate in calitate. Difera doar cantitativ caci sursele placerii sunt multe insa calitativ este saraca. Intensitatea ei poate sa dea impresia de schimb calitativ dar e tot cantitativ.
Placerea se manifesta pe baza simturilor putin sensibile. Simturile limitate la materie care de multe ori pot fi si eronate.

Bucuria se manifesta pe baza simturilor rafinate, suprasensibile care ofera o cunoastere ampla si nelimitata a Realitatii.

Bucuria nu este un salt in intensitate al placerii. Bucuria este cu totul alta substanta de o calitate incomparabila. E din cu totul alt PEISAJ care nu il contrazice pe primul, doar il depaseste.

Bucuria este cel putin un salt in intensitate si frecventa al fericirii. Bucuria se bucura de prezent, deci de noutatea Realitatii Manifestate clipa de clipa.

Bucuria este fericirea manifestata neincetat.

Sacrul Urban

Tanara pruncie renasc in Regie
Sub muzica ta faina
Ce rasuna in Taina.

Si-acolo unde n-ai zice
In negura si zgomot surd
Se-aude linistea vorbind despre pace
Iar lumina patrunde prin fragedul corp
Dandu-i un trup cu noua simtire
si Vedere de Taina
A Realitatii Vii

Celui ce canta fara motivul placerii recunoscute de lume,
Celui ce canta din Bucuria de-a fi.

Constiinta

Constiinta nu mai este informatie.

Ea este o forma organizata din structuri mai mici numite informatii.

Constiinta este asadar suma tuturor informatiilor puse intr-un sens fara erori si contradictii...

Daca orchestra este Creatia, ea este organizata dupa planul operei ce va fi interpretata. Notele muzicale ale fiecarul instrument sunt informatiile iar Muzica ce rezulta este Constiinta.
Muzica este forma fianala a trairii Creatiei.

Si ce se aude este Constiinta Cratiei sau a Lumii asupra careia evident orchestra inca nepriceputa isi lasa amprenta. Insa Constiinta Absoluta poate fi ascultata doar in inima Creatorului care a compus Opera, doar vibrand la Unison cu El.

Astfel se stabileste un dialog intre Creatie si Creator intre Creator si Orchestra intre Orchestra si Creator.

Si mai frumos este ca Trairea Creatiei respecta dorinta Creatorului dar fiecare interpreteaza/canta in stil propriu. Deci Orchestra are liberul arbitru de  a se autodepasi pe sine, si de a infrumuseta Creatia.

De la planul creatiei pana la punerea sa in scena vorbim de o unica realitate care se desfasoara in deschideri/moduri diferite.

Si daca iesim putin din logica obisnuita putem sa credem ca in cazul de fata afem de-a face nu cu un Compozitor ci cu un geniu care Creaza permanent adaptandu-se la nevoile complexe ale Orchestrei sale.
Dorinta sa e sa aduca orchestra la Extazul pe care El l-a cunoscut deja dar pe care vrea sa il impartaseasca.

Tot ce este stabil este limbajul muzical

Tot ce este cunoscut este inceputul operei si finalul la care se tinde...

Daca Orchestra va fi capabila sa pluteasca spre extazul trait de Geniu....asta ramane de vazut dar eu sunt sigur ca da:)

Si dialogul stabilit intre Artist si Geniul creator se face prin vederea miscarilor Geniului care Dirijeaza orchestra, Asta duce la o ordine perfecta. Acum Dirijorul intruchipeaza El insusi opera sa care capata un caracter iconic. Limbajul lui transcende rationalul caci acum se dialogheaza prin miscarea formelor in manifestare. Dirijorul stabileste un contact direct cu interiorul artistului care e deschis sa priveasca si sa asculte pastrand astfel Ritmul Viu si Armonios al Creatiei.