joi, martie 01, 2012

Martisor pentru suflet.

Limba romana are un mare dar, are un dar al iluminarii, un dar in care intelepciunea a ramas ascunsa acolo caci romanul e om bun si sincer, si nu se da indarat de la fata lucrurilor drepte. Omul bun si istet nu minte, doar omul viclean minte caci isi ascute istetimea in treburi necurate.

De 1 martie mi-am dat seama ca traditiile romanilor sunt OPORTUNITATI minunate care prin incarcatura lor simbolica si spirituala ofera Romanului sansa nemaipomenita de a se armoniza cu natura, de a se cunoaste pe sine, de a vietui mai proaspat odata cu natura, de a se vindeca. Si in general Romanul si-a pus in prag zile mari care sa ii lumineze mereu inima inasprita de vremuri grele, de ger, de greutati si de neajunsuri.

Posturile iara... sunt mari ocazii de terapie care daca sunt bine tinute si daca raman acte de Mare Taina, intrec orice scoala si remediu spiritual importat de peste granite, intrec orice alt sistem de vindecare, suport sau echilibrare spirituala mai intai de toate si apoi emotionala, psihica si fizica caci toate sunt planuri intrepatrunse dar diferite.

Atata bogatie e pusa in traditiile astea, atata cunoastere vie care risca insa sa piara.

Un exemplu simplu, in afara sarbatorii de 1 martie, este cuvantul romanesc care ne spune atat de multe prin incarcatura sa. Ca de exemplu:

Vazduh = vaz + duh (asta am auzit-o si eu la cineva)

Constiinta = stiinta impreuna cu toti, stiinta impreuna cu Dumnezeu (dupa cum spunea Arsenie Boca)

Gospodar vine din rusescul gaspar + Dios = om + Dumnezeu = omul Lui Dumnezeu, asadar un om gospodar este omul care sfinteste locul. (si pe buna dreptate)

Dar stand in pat aseara am inteles alta:
Ii spuneam Lui Dumnezeu ca am NEVOIE de ceva si intr-un moment de trezvie am inteles de unde vin nemultumirea, deznadejdea si uneori tristetea. Toate vin din faptul ca mie de fapt nu imi era necesar acel lucru, era doar o dorinta iluzorie si gresita pt ca e doar o NE-VOIE, deci o necesitate fara voia mea, o voie impusa de un impuls strain venita din exterior nu din Fiinta mea. Nevoile mele = fara voile mele.

Tot romanaul bun spune uneori ca mai ,,sunt oameni in nevoie" sau ,,oameni nevoiasi" - aceia nu-s oameni nevoiasi in sensul rau ci sunt oameni mai degraba nenorociti daca ne referim la oamenii saraci, bolnavi sau loviti de intemperii. Caci NEnorocit la randul sau inseamna NEvizitat de Noroc. Si fireste ca si acele nevoi sunt tot fara voia lor si le provoaca tristete, tocmai de aceea trebuie sa cate forta care sa ii ridice in voia lor cea dreapta!

Dupa cum spuneam recent intr-un text: ,,Eu nu am rani, am doar dorinte".
Asadar eu nu am neajunsuri sau nemultumiri , am doar nevoi - si daca ascult de Voia mea adevarata o sa am doar Oferte/Daruri nu Nevoi.

Asadar ne-am pierdut sensul limbii, caci romanul sunt sigur ca spunea inainte vreme una alta depsre Voile/Vointele lui care sunt mai curate si mai tari decat nevoile, nevointele lui.

Asa ca noi confundam Nevoia cu Voia. Dupa cum trebuie sa aflam ca Nevoile aduc rau si pasivitate in fata problemelor - ne plangem/consumam in loc sa razbim pe cand Voile, Vointa implica actiune pozitiva si ofera solutii vii.

Nevoile il conduc pe OM spre Neom caci ii consuma energia si mintea buna insa Voia Dreapta a Omului il face liber sa miste dupa cum vrea el si ii ascute mintea buna.(intentia)

Nevoia te face un om nevoios, anevoios.
Vointa dreapta insa, te face un om Voios, plin de Voiosenie/Voiosie.

Sau cum spunea Cuvantul Vechi, asa ca la carte, ,,Faca-se Voia Sa!" nu nevoia...caci Dumnezeu nu are Nevoi are doar Voia sa fie Bine.

Iar acum, sa va prinda din urma toate darurile dezghetului: prospetimeaa, lumina, claritatea, dinamismul, forta, viata! O primavara minunata!





5 comentarii:

MoniqueNoel spunea...

U spin it so beautifuly :) Multumim pentru ganduri, pentru ca ne oferi si noi oportunitatea sa gandim mai departe...
Mi-a placut teribil paralela dintre Voie/Nevoie...never quite saw it that way...It reminded me that we have a choice, and we lack nothing, the power IS in our hands :D... Intotdeauna este "voia" noastra...
Iubesc felul in care poti invarti o idee in o infinitate de feluri, avand in esenta acelasi mesaj, dar vazand de fiecare data ceva diferit... E exact ca la o sculptura, te plimbi in jurul ei, o vezi din diferite perspective, o intelegi din ce in ce mai bine...dar ea in esenta e aceeasi.

Pana la urma totul se rezuma la unghiul din care alegem sa vedem "sculptura"... pentru ca "nevoia mea" este pana la urma "voia mea", cause i always have a choice --deci intrebarea este "Care este voia ta?"

Florea Mihai Ionut spunea...

Moni:)...de cate ori iti trimit ceva din ce scriu obtin un raspuns atat de interesant care ma determina sa evoluez de fiecare data. Perspectiva si felul prin care tu prinzi ideea si mi-o arunci inapoi ca pe o minge intr-un joc, ma incanta foarte mult pentru ca fiecare arunca mingea insa ii imprima propria amprenta, propria forta, si fiecare o arunca zambind in felul sau.

Tin sa iti apreciez nespus de mult intrebarea cu care ai incheiat pentru ca eu sincer, nu m-am intrebat chiar serios asta...

R:

Voia mea e sa cunosc, sa fiu bland, saiubesc, sa merg la pas cu Universul si sa mi se dezvaluie Tainele lui ca sa merg corect nu gresit. In fond... Voia mea e sa reusesc sa exist fara a opune rezistenta evenimentelor pentru ca asta naste tensiuni, totul sa fie in acceptare si armonie ca un flux neintrerupt.

Rezumand toate astea in cuvintele unui batran ar fi: Voia mea este sa ma miluiesc. :)

Florea Mihai Ionut spunea...

ai pus o intrebare care reprezinta de fapt cheia a tot ceea ce am trait cand am scris:) e o intrebare de maestru >:D<

Simpla dar completa!

Cristina Tinta spunea...

Mulțumesc :)

Florea Mihai Ionut spunea...

cu mare placere >:D<