Patul Cunoasterii...

nimic nu e nou...
singura Noutate pe care Omul o poate aduce in Actul Creatiei
ca Stiinta sau Arta
este Insasi Iubirea,
intamplarea unica, spontana, aceeasi si totusi niciodata la fel...

Noutatea si Adevarata Culme pe care o poate atinge un Om
este Afirmatia prin Cunoastere si Afirmatia prin Iubire
in Acelasi Timp a Unicului Adevar.
si asa Omul Traieste Deodata
Afirmatia Viului, a Vietii, a Existentei in Sine.

Iar aceasta Culme nu este un scop -
ci o Certitudine Valabila doar in lipsa negatiei,
a comparatiei, a gandirii duale.

si in Patul Cunoasterii nu este somn,
este Odihna -
- Cantare a Odei Tihnei.

Calea odihnei acum...

Intre om si limitele sale nu sta decat necunoasterea
caci limitele provin ori dintr-o cunoastere gresita
ori din lipsa cunoasterii...

si Totul este posibil in slujba Adevarului,
orice este posibil atunci cand lucrezi
prin Miscari Sacre
si Limbaj Divin...

Vindecarea oricarei erori
sau negatii de creatie(boala)
sta in Autodezvaluire Prin Iubire
si Dialog Constient cu Dumnezeu...

Recrearea Creatiei Insasi prin Om

Arta este Renasterea Creatiei Insasi prin Om,
renasterea iubirii Lui Dumnezeu prin Om,
ecoul cuvantului Sau in Creatie
manifestat ca Energie si ca Forma.
si Cuvantul Sau este doar Adevar.
Arta este totodata o cale intre Om si Divinitate
care duce catre Dumnezeire,
catre redescoperirea Sufletului,
vindecarea sa si a Trupului...

este transcenderea balansului dintre Aici si Acum
ce are loc numai prin Iubire
caci intre Aici si Acum este doar
Limbajul arhetipal al Iubirii
si Aici suntem si in Trup si in Suflet
dupa cum Acum suntem Deodata.
insa fara Iubirea Sacra
Aici si Acum raman despartite,
putand doar sa cunoastem pe rand
Trup sau Suflet
dar Iubirea e cea care le pune laolalta.

si cea mai mare Arta este Vindecarea
caci Arta insasi vindeca si iarta
dar mai intai iarta...

caci Arta Sacra este Trezirea in tine Deodata
a Eliberarii Creatiei a Rugaciunii si Meditatiei
pe care le lasi sa se intample in tine fara vreun gand
si care impreuna nasc
trairea de Adevar
iar Adevarul iti oglindeste
si greseala si boala
si astfel te vindeci, te indrepti...

iar Adevarul este Chipul
si nu poate fi cunoscut complet prin Ratiune
ci doar prin Vedere Curata si pregatire intru Primire
Caci adevarul ni se Arata si ni se Da...

Arta este drumul artistului catre Creator
Harul artistului inseamna Chemare...
dar Chemare unde?

Chemare catre Creator.
Artistul este Fiu al Creatiei
si este indreptatit sa recreeze Creatia
doar in Limbajul lasat de Aceasta
doar in Iubire si Adevar.

Artist este cel ce Adora si Simte Creatia
creand mai intai de toate iubire si ganduri
caci arta este totdeauna mai mare la interior
decat la exterior...
pentru ca ea este un fenomen ce se intampla
la limita dintre doua lumi ale aceleasi unice existente,
contopindu-le,eliberandu-ne de orice limite.

Cunoasterea prin iubire

Cei ce iubesc autentic traiesc in lumina,
Cei permanent indragostiti nu sunt orbi
Si nu au o lume a lor...
Ei traiesc chiar in lumea aceasta dar ii vad splendoarea
Ii vad simplitatea si ii inteleg rostul.

Dragostea te ajuta sa cunosti, sa cercetezi
Si atunci cand este universala, dragostea te ajuta sa fi obiectiv,
Devine partea din tine care poate atinge adevarul,
Care il poate atinge pe Dumnezeu...

Romania - Umanitate

Uneori stau si ma gandesc. cu tot greul din tara asta si cu toate inconvenientele....unde in alta parte a lumii as vrea sa fiu? Totusi, in ciuda inconvenientelor economice mie imi place aici. Nu am calatorit in lumea larga insa stiu ca nu e mai bine in alta parte. Poate doar in Himalaya...dar atata vreme cat vreau sa duc o viata intre oameni, o viata spiritual-sociala, Romania cred ca e locul potrivit.

Aici mai e inca liniste, aici esti inca aproape de natura atunci cand vrei sa evadezi, aici esti aproape de oameni si poti vedea cum te asculta, poate nu toti dar mereu iti vei gasi cel putin doi trei oameni care sa vezi ca te asculta si ca te privesc.

Aici esti inca auzit, si tot aici exista o libertate spirituala magnifica si oportunitati in directia asta avem la tot pasul. Numai prin inteleptii formati aici sau prin mostenirile culturale inscrise in balade, doine, simboluri, ceramica, vestimentatie si ritualuri... Daca as fi strain...mi-as dori din tot sufletul sa am Maramuresul atat de aproape, sa am Transilvania atat de aproape, manastirile romanesti atat de aproape, schiturile sfintilor, Dobrogea si magia meleagurilor sale sacre, Delta Dunarii, Apusenii si toate misterele lor, Bucegii si altele...

Toate astea tin locul unui periplu planetar. Si nu o spun pentru ca sunt roman...o spun pentru ca astazi m-am trezit pe aceasta ramura inca verde a umanitatii, neamul romanesc.

Suntem o ramura a unui intreg si nu suntem separati de restul omenirii...dar aici, pe creanga noastra avem un paradis magnific, o pace si un aer pe care multi al vrea sa il respire...
Ma mir uneori ca nu vedem toate astea...dar sper ca intr-o zi, sa constientizati aparteneta voastra la acest ram deosebit al umanitatii si doar asa veti putea simti intregul arbore...intreaga constiinta. Cautand intai in limbajul stramosesc veti putea intelege si radacinile altor popoare, ajungand usor usor la radacinile umanitatii...acolo unde toate neamurile se impletesc intr-unul singur, acolo unde toti suntem la fel, acolo unde nu mai exista razboaie, acolo unde iubirea este inca vie si infloreste intim, pe ascuns. Hai sa ne dam sansa infloririi....sa coboram spre radacinile iubirii care ne-a propulsat aici si sa aducem din nou iubirea la suprafata, in prezent, intre oameni... Nu mai lasati sa va copleseasca un sentiment de jena atunci cand vreti sa spuneti ca iubiti...iubiti fara teama, fara jena, iubiti liber!

Si mai ales...depuneti minimul efort de interes in a va intelege olriginile...caci mergand spre originea noastra mergem de fapt spre originea Umanitatii, asa cum mergand spre dimensiunea interioara intelegem de fapt asemanarea noastra cu dimensiunea Universului...
Dar in tot acest drum...mergeti pe caile cunoasterii prin iubire.


Cine cunoaste, poate stie ca astfel de ritmuri se aud si prin Tibet:) la noi insa se aud parca ecouri din toata lumea....



asta apropo de spiritul pastoral romanesc si al conexiunii cu natura, cunoasterea fortelor(spiritelor) naturii, si rolul atribuit copiilor in cadrul unui ritual bazat pe cunoscuta afinitate a spiritelor naturii fata de copii - lucru larg raspandit in alte culturi.

Lectia zilei

Azi am invatat:

Nu judeca un om in timp ce-l asculti! doar asculta-l!
si nu-l judeca nici dupa ce l-ai ascultat, fa-l doar sa priveasca ca un martor obiectiv spre faptele sale. Se va judeca singur si va avea un efect(o judecata de la exterior nu schimba mare lucru in interiorul lui, schimbarea si-o face singur)

Homo Ludens

rutina este lipsa artei in viata unui om

iar arta este jocul spontan dintre om si Dumnezeu
care se intampla doar din iubire...

jocul cu sunetele, cuvintele, culorile, imaginatia
miscarile, respiratia...

chiar si mersul este o arta
atunci cand mergi pe drum cu Dumnezeu,
iubesti si razi creand noi sensuri in mijlocul pustiului,
acolo unde nimeni n-a gasit nimic.

Regina noptii

Seara strecurata timid
in gradina din spate
aduce cu ea parfumuri
si cantece romantice
compuse din soapte.

soaptele mele
soaptele lunii
soaptele greierilor
ale vantului
si-ale parfumului regal,
floral...

atat de simpla este linistea
ce ma cuprinde cand ma legan
pe parfumul noptii...
care incet incet
ma cheama la somn.

a inflorit regina noptii.

La radacina unui nor

La radacina unui nor maret
stau eu in fata unui mac batran
si-un pom...

si ploua des la radacina norului usor.
pomul rade,
macul striga vesel dupa ajutor,
iar eu iubesc si macul si pomul si norul.

dar vine vantul si-mi sopteste
ca norul isi mai toarn-acum amorul
peste cateva paduri si grane...


iar eu ma simt mai iubitor
cu cateva paduri si grane
si tot peisajul mangaiat
de vantul neascultator.

Ploaie de amor

Stau pe gardul ud
in ploaie
si-mi pare ca rostesc
de veacuri
doar cuvantul:

dragoste.

si-l rostesc mental
si-l rostesc
si-l tot rostesc
parca de veacuri...

am obosit!
ma simt extenuat si imbibat cu ploaie
iar norii desi incep sa ma ascunda-n umbra lor
si-usor usor ma ia cu frig
si tremur -
tremur zambind
caci simt cum norii ma iubesc asa
cu frig,
luandu-ma in brate cu umbra lor.

dupa zambetul infrigurat incep sa simt...
incep sa ma dezghet usor
si-mi las mintea obosita-n pace
o las sa taca,
sa asculte caci:

acum rosteste sufletul usor
un: Te iubesc oricinea-i fi!
si pentru prima data norii se despica.

Soarele imi mangaie acum privirea obosita
si zambetul mi-e plin si cald
iar ochii, simt cum ma imping sa cad in cer...

ma simt un curcubeu nemuritor...

Strigat mut

Aud in soapta strigate de viata
ce vin din mine
timid
timid...

si fug noaptea din casa
in parcul umed,
incalzit,
unde...
o mierla canta peste greieri,
in salcamul inflorit,
un cantec vesel
despre veghe.

mierla imi ingana strigatul timid...

stiu ca asta nu e mierla dar nu am gasit o inregistrare buna cu mierla:) oricum seamana cu cea de aseara, la fel se auzea si prin parc, un cantec de mierla acompaniat de o orchestra de greieri.