miercuri, mai 18, 2011

Nud universal

Brazii ma striga din nou
cu glas rece si proaspat
si stanca ma cheama pe varfu-i
de granit.

ma cheama toate sa ma dezbrac
in mijlocul apelor
al vantului
al focului solar
si-al lunii albastre

si stau pe stanca rece
o clipa cat un veac,
lasandu-mi nudul sa curga peste prapastie
fara sa cad.

si singura haina ce-mi tine de cald
este privirea Universului
plina de adevar si har.

si doar prin ochii Universului
pot sa vad ceva...

real.

4 comentarii:

Anna spunea...

Si eu sunt mereu urmarita de ideea asta a ma lasa Universului. Un fel de let it be. Chiar acum o saptamana o colega mi-a spus chiar asa..."Zi, Universule, zi..."
:))

Florea Mihai Ionut spunea...

:) foarte frumos

alex`simplY spunea...

ai un "interesant" de la mn :P

Anna spunea...

Nu era dezordonat deloc . Era doar incomplet. Sau asa simteam eu, cine stie. Si l-ai fotografiat?