joi, aprilie 28, 2011

Simbiotic

Imi las cuvantul sa plece,
imi las mintea sa taca
si norii vin spre mine cand inspir.

imi culc capul pe piatra imbracata-n verde
si vantul ne loveste grabit.
sculptor spontan si rece,
imi ustura ochii si-i inchid.
traseaza continuu in stanca un portret curat
si rece
si mie 'ntr-o clipita-mi mangaie un zambet sincer, senin.

expir aerul cald
in vantul rece
si-mi rade mai lin,
cu hohot alpin. :)



2 comentarii:

Bianca Dobrescu spunea...

bun,bun

Andreea Elena Dragomir spunea...

poezia imi trezste sufletul,la fel si muzica:X

''Lend me your hand and we'll conquer them all
But lend me your heart and I'll just let you fall
Lend me your eyes I can change what you see
But your soul you must keep, totally free''