Simbiotic

Imi las cuvantul sa plece,
imi las mintea sa taca
si norii vin spre mine cand inspir.

imi culc capul pe piatra imbracata-n verde
si vantul ne loveste grabit.
sculptor spontan si rece,
imi ustura ochii si-i inchid.
traseaza continuu in stanca un portret curat
si rece
si mie 'ntr-o clipita-mi mangaie un zambet sincer, senin.

expir aerul cald
in vantul rece
si-mi rade mai lin,
cu hohot alpin. :)

Din nou platonic...

Atat de profunde sa fie soaptele tale
incat...
atunci cand am sa le ascult
sa-mi modeleze fiorul ca apele necunoscute
ale celui mai puternic rau...

atat de intim sa suspini, sa razi,
incat sa vad frumosul si puterea dintr-o floare
turnate pe chipul tau strain.

Usor si simplu, natural,
sa-ti scalzi sufletul in ochii mei -
sa ne legam privirile timide
atat de strans...

atat de departe sa mergem unul catre celalalt
incat sa facem schimb de trupuri,
de minti,
de suflete,
de lumi...

sa devenim din doua picaturi -
aceeasi picatura ce ascunde intregul ocean...

1 mai

Am nevoie sa merg undeva unde sa am contact cu lucrurile de care mi-e dor

si...

eventual sa ma pot retrage in bratele tale.

undeva unde nu e curent si totul se stinge cand apune soarele, unde sa aud doar pasarile, vantul, scartaitul ferestrei si bratele care ma strang...

undeva unde simt ca urc...
sa simt ca ma ridic in pace
atat de sus -
undeva unde privirile tale imi dau tarcoale
si ma imping catre extaz.

intre apus si rasarit sa urc atat de sus
incat sa cad spre zori incet
ca un fulg alb
surd
amortit...

inapoi pe pamant...

-*-*-

dar toate astea nu le pot...
unde esti tu?

The forester

Naspa...

cuprins de plictiseala
pic intr-o lipsa majora de ritm,
de puls,
de schimbare,
de contrarii,
de contraste,
de balans,
de tot ceea ce da viata...

monoton,
aproape surd,
aproape orb,
incerc sa vad si sa aud din nou
lumea reala care rade in tacere
undeva pe-aici -

ascunsa de urletul masinilor,
al strazilor si-al oamenilor tristi
si surzi si orbi...
si-al hranei moarte
si-al artei pline de fum de tigara
si de podoabe urbane invalide in fata naturii,
in fata mea,

un pastor pierdut intre parcuri...

Vag...

visul imi asterne moale pe pleoape
parfumul iubirii ascunse in soapte...

ce vag e tumultul,
ce difuza e-nflorirea
si cat de necunoscut e fiorul.

ce siguranta confuza ma fura din noapte!?
si unde ma duce?

Cerul si pamantul...

Paula Seling - Ridica-voi ochii


Asculta mai multe audio diverse

Pacea

Izvorul meu de tacere vine din intelegerea realitatii
iar intelegerea si cunoasterea vin din iubire...
astazi... izvorul meu susura asa:

Pacea este o stare activa, un tonus existential benefic,
o manifestare constienta, constanta si neconditionata a iubirii
fata de sine si fata de existenta.

Este un templu al empatiei, compasiunii si creatiei, cladit din iubire.

Pacea naste arta universal valabila, inaltatoare,
liantul dintre oameni,
dintre oameni si existenta,
dintre oameni si Dumnezeu...

Pacea este o forma inteleapta a fericirii...

Alter ego...

luminile celeste incet se aprind
deasupra orasului...
deasupra mea,

imi trag mersul leganat, astenic
pe marginea aleii
si ma opresc nehotarat in parc, langa copac...

langa copac...ul nemiscat de-atata vreme
nemiscat de-atunci cand am mai fost...
cand am mai fost aici adus de alte ape
mai limpezi,
mai curate,
dar nu la fel de hotarate...

si n-am sa mai gasesc corabiile ce m-au adus atunci...
cum n-am sa mai fiu,
si cum nu mai sunt acelasi.

sunt mai bun,
mai trainic, mai viu...
si plutesc pe ape tulburi,
in corabii mai curate...