Nu am mai aprins demult o lumanare,
nu m-am agatat de nicio stare,
am mers tacut...
prezent in fiinta si in trup,
prezent in pietre, in apa, nori si soare
nu am mai muscat din vestile murdare
si m-am convertit la absolut.
Mi-a placut...
Am fost un mac alb - batut de vant,
Un porumbel umbrit de soare,
Un nor pufos albit de timp,
Un spectru arcuit de milioane de cristale,
O luna si un soare,
O apa curgatoare catre absolut
Si aste toate intr-un singur trup.
Am fost si sunt mereu acum,
Sunt fiecare tresarire la bucatelele de absolut.
In ochi, in sunet, in cuget si simtire
Le cred si le traiesc profund.
Nu e cu putinta un dar mai mare,
decat o bucatica - de absolut.
Si-am inteles ca mi-e sortit sa curg spre vesnicie
oricand, oriunde si oricum.
atat mai bine insa va sa-mi fie,
cu cat traiesc mai simplu si mai pur.
Asculta mai multe audio Blog
21 de comentarii:
Mai mult decât frumos. Vorbeşte de la sine.
fain
cat despre creatia dumitale.te-ai descris perfect pe tine.:)
''Am fost un mac alb batut de vant,
Un porumbel umbrit de soare,
Un nor pufos albit de timp,
Un spectru arcuit de milioane de cristale,
O luna si un soare,
O apa curgatoare catre absolut
Si aste toate intr-un singur trup.''asta imi place in mod special
Sunt depasita.
las-o mai moale cu absolutul, ca toti suntem condamnati la "marea trecere".
,,marea trecere" nu ar mai fi mareata daca nu ar avea o tinta suprema. Trecerea presupune deplasarea dintr-un punct in altul, dintr-o stare in alta...iar noi stim clar ca trecerea asta nu e decat o diviziune a unei treceri si mai mari, vesnice.
Trecerea e parte din absolut sau e catre absolut. Depinde ce punct de vedere isi asuma fiecare.
Congratulations for your blog.
Greetings from Spain.
mda, eu acum nu incerc sa te conving pe tine, dar prin comentariul meu te "sfatuiam" sa nu traiesti numai pentru tinte, idealuri, aboluturi pentru ca tu treci prin timp, nu timpul prin tine.
referitor la amintirile "copilaroase" acolo sunt de acord cu tine, dar doar acolo :)
dar nu traiesc pt tinte, idealuri etc: ,,atat mai bine insa va sa-mi fie,
cu cat traiesc mai simplu si mai pur"
Si faza cu timpul nu prea exista, doar noi existam.
fara ironie:
atunci, domnule doctor, astept o reteta (compensata, daca se poate) cu medicamente pentru ca timpul meu sa devina invizibil.
si va rog, lasati egoismul("doar noi existam") ca pana la urma are si timpul drepturile lui.
revin la ideea ta cu ,,tu treci prin timp, nu timpul prin tine"
daca reusesti ca tu sa faci timpul sa treaca prin tine poti sa stai fara grija lui si sa ii impui propriile tale ritmuri. Va fi valabil doar pentru tine, nu te astepta sa se schimbe toata lumea conform planului tau.
:)
dragut sfat- are niste gene lungi dar dinti inca de lapte.
si cred ca timpul rade de noi, ca prea-l bagam in seama.
Da, timpul rade ca ne complicam.
Existenta curge pur si simplu, timpul insa il simtitm doar noi, oamenii. Il constientizam si daia il pierdem.
Natura e mereu perfecta si nu sta pe ganduri, face doar ce trebuie sa faca si nu percepe timpul. Isi percepe doar forma ei de existenta si nu se pierde in efemer...continua oriunde sub anumite forme.
nimic nu se pierde totul se transforma.
Parerea mea - oricum nu putem lamuri astea intr-un comment:)) Si nici in mai multe. E atat de relativ...
hmm... o poezie despre "a fi"! imi place! cu totii curgem spre vesnicie, dar nu toti ne gandim la asta! unii curg fara sa stie, ba chiar se varsa. tine un zambet de la mine : :)!
multumesc Rox:)
Binele absolut al naturii omenesti e cuprins in pacea corpului si a sufletului.-Seneca
Freya: :) da, banuiesc ca o sa te cunosc. Dar sa stii ca si eu am asteptat sa ma cunosc ca sa ii pot cunoaste apoi pe altii:) apoi mi-am dat seama ca procesul autocunoasterii consta chiar in schimburile cu ceailalti. Feed back-ul lor iti poate raspunde la destule intrebari. Dar nu asta e cea mai importanta metoda. Evident, tot in noi gasim raspunsurile majore.
ai mare dreptate!Noi detinem raspunsul la orice,important este sa-l descoperim singuri sau nu ,la timp sau nu,dar sa-l descoperim.
cat despre autocunostere,ea vine si din relatiile cu cei din jur,noi suntem o proiectie a tuturor celor care ne inconjoara,dar mai cred ca sunt unele lucruri ,mai profunde ,care tin decat de tine si atunci le pastram ''acolo'',in locul acela stiut doar de noi.:)
da, exact:) asa e! uneori insa e chiar bine sa gasesti pe cineva care tine acelasi lucru special ,,acolo" (mai sunt si cazuri de genul asta, chiar daca uneori credem ca sunt doar lucrurile noastre)
ma simti pe deplin...
Pentru suflet, spatiul si timpul nu exista! Excelente versuri!
Trimiteți un comentariu