Pocainta - pacaiani traducere din grecescul ,,meta noya'' - minte noua , schimbarea mintii.
Scuze daca am scris gresit ,,pacaiani'' nu am gasit cum se scrie corect dar am auzit explicatia zilele trecute la cineva si mi-a reactivat o idee :))
Gandurile imi abunda mintea in ritm nehotarat.
Eu stiu. Tac, caut, gasesc, gandesc si nu spun nimic.
Mai intai stiu si apoi graiesc
Si astfel, cu fiecare cuvant mintea imi e tot mai potolita.
Eu imi arunc cu ganduri in minte
Arunc si cu idei, dar ele sunt mai slefuite
Le arunc ca intr-o apa fara fund
Care nu ma lasa prea mult sa ma afund.
Gandurile mari fac valuri mici,
Gandurile mici fac valuri mari,
Dar asta pentru ca nu stiu sa ma joc eu cu ele.
Mintea e ce alegi tu sa-ti fie...
Un ocean, o mare, un lac sau o balta, limpezi sau tulrburi,
O caverna intunecata sau un orizont deschis,
Totul... sau nimic,
Un univers oarecare sau chiar cel in care existi.
Pentru mine e doar un ocean universal sarat si insetat de adevar,
Deasupra caruia Universul isi scalda luminile
Dar din cauza furtunii acestea se intorc inapoi in neant.
Aici valurile mari nu te lasa sa te scufunzi in adevar
Ci te ineaca in uitare...
Cand se linisteste insa, poti pluti linistit
Poti sa te cufunzi cat vrei
Iar luminile Universului se vor refracta in interiorul ei.
Doar asa poti fi stapanul mintii tale cu adevarat!
Facand liniste, ascultand si plutind in prezent
iar adevarul va curge prin vene tale.
2 comentarii:
"Gandurile mari fac valuri mici,
Gandurile mici fac valuri mari,
Dar asta pentru ca nu stiu sa ma joc eu cu ele."
... :) Lasă, că nici rău nu e. Ba e chiar necesar, aș spune eu, ca din când în când să-ți mai delectezi sufletul cu mirosul câte unui gând și culoarea câte unei emoții...
Nu uita că valul e gândul privit din lumină iar gândul, valul privit din întuneric, ori bagă de seamă că în esență, nu există niciodată doar noapte sau zi. nici răsărit ori apus. și nici măcar crepuscul... Ci numai rotație. Rotație a "astrelor" din universul TĂU.
Și, ca să închei în glorie [:))], o voi face prin niște citate dragi mie, care mi se pare că se potrivesc contextului...
"Ce vezi, ridică la rangul de vedenie. Căci în sine, nimic nu e. Vibrațiile noastre constituiesc lumea; destinderile simțurilor, pauzele ei."
"Viața nu ține decât de durata fiorurilor noastre."
...pentru că...
"Din tot ce suntem, nu-i viață decât în tăriile sufletului. Nu răzbate în puls misterul însuși al materiei și nu ne cheamă ritmul lui la melodiile nedescifrabilului?"
"Universul e un pretext dinamic al pulsului, o autosugestie a inimii."
Și, à-propos de ascultare...
"Nu isprăvile-n timp ale făpturii te vor pune pe urmele împlinirii tale. Vitejește-te cu clipa, fii necruțător cu osteneala ta, nu oamenii îți vor dezvălui tainele ce zac în neștiința ta. În ea se-ascunde lumea. E destul să taci în ascultare, ca-n ea să auzi totul. Reazimă-ți urechea pe lumea ce mocnește undeva în tine, și care nu trebuie să se arate ca să fie. În tine există totul, și spațiu din belșug pentru continentele cugetului."
(E. Cioran - Îndreptar pătimaș)
Iar de pe suprafata ca oglinda a oceanului parte din lumina se reflecta inapoi, pura si clara, umpland totul in jur de Adevar.
Va intampina multe furtuni, dar si cele mai tulburi ape reusesc sa primeasca fire de lumina.
Trimiteți un comentariu