sâmbătă, ianuarie 30, 2010

Zbor spre ceva sfant

ma simt extravagant de trist,
distorsionat si apucat din dreapta
dincoace si dincolo
si dominat din stanga...

Singura forma de libertate la care lanturile imi dau acces, este caderea,
caderea libera...
in care nu pot controla decat viteza cu care ma pot izbi de... de ce?

Ma pot izbi de nu stiu ce!

Dar eu nu fac asta!
Ci ma apuc sa rup lanturile
si sa sparg zidurile fara sa ma razbun.
doar ma aprind si tip pana vibreaza totul in jur,
sa crape ce e rau, si greu, si dur.
inghit o sfera cat un munte de sare
si-o mare de cristale creez imprejur
si-apoi scot gheata din ochi si foc din picioare
aripi din spate si ma inalt usor!

iar sus, e doar lumina...
si asta-i tot.

mi-e de ajuns...!



Tudor Gheorghe - Lumina lina
Asculta mai multe audio Muzica



Vangelis - 12 O'Clock
Asculta mai multe audio Muzica





.

9 comentarii:

Nicoleta S. spunea...

ştii câte culori are poezia asta? :)

Florea Mihai Ionut spunea...

:)

Andreea spunea...

atat de profund:X
melodiile sunt perfecte !

Nicoleta S. spunea...

acum că mi-ai spus, parcă şi mie îmi inspiră ceva 97. :-?

cred că titlul are ceva din arcuirea cifrelor...într-un fel sau altul. :)

M :) spunea...

Clipul asta merita un loc de cinste, nu sa fie pierdut undeva printre alte melodii. Era doar o sugestie.^^

Florea Mihai Ionut spunea...

stiu ce vrei sa spui M dar nu e chiar pierdut printre alte meldoii. Vreau doar sa redea puterea aia a vibratiei vocii care te ridica la suprafata si iti ofera lumina :D....,,cum spuneam in poezie tip pana vibreaza totul in jur, sa crape ce e rau si greu si dur..."

asa ma simt si cand redau melodia aia prin intermediul sufletului meu...sau cand o ascult. simt ca vibrez asa de puternic ca nimic nu imi mai poate face rau. SI ma refer in special la interventiile individuale ale copiilor. :XXXXX

Florea Mihai Ionut spunea...

dar daca ma gandesc... si eu ama vut retineri inainte sa il pun. Mi s-a parut prea important pt mine...dar in acelasi timp s-a potrivit cu poezia. Suna absurd dar clipul asta imi da aripi de cate ori il vad sau ascult chiar daca am sau nu nevoie.

M :) spunea...

Nu esti absurd pentru ca nu esti singur. ;)

The Silent Thrill Of Emotions spunea...

Nu pot să cred că nu am citit poemul ăsta până acum!... Fenomenală metamorfoza... Poemul este o odă adusă entităților luminoase! Sunt convinsă că s-au bucurat enorm!... Ele știu mereu în ce înrobire trăim, dar trebuie să ne întoarcem către ele și să le cerem ajutorul întotdeauna... Frumos maestre!